à deux...

Era o vreme cand credeam cu adevarat in suflete pereche, credeam in accea cautare nesfarsita a lui si a ei prin spatiu si timp, exact asa cum descrie Liviu Rebreanu in "Adam si Eva". Dar ce se intampla dupa ce cei doi se gasesc si indeplinesc toate conditiile pentru a trai imprenua? Nimeni nu ne spune, iar asta e momentul in care am incetat sa mai cred in suflete pereche, pentru simplu fapt ca sufletele pereche nu se materializeaza, iar noi suntem materie, oameni in carne si oase, si trebuie sa ne adaptam societatii in care traim si unor regulii. Oricat de mult am incerca sa incalcam regulile, nu o sa functioneze pentru totdeauna, la un moment dat totul o sa se intoarca impotriva noastra.

"Pentru a trai in doi, este nevoie de o inteligenta extraordinara si o enorma complicitate" Cati dintre noi reusesc sa imbine aceste doua lucruri? Eu am facut un studiu printre cuplurile cunoscute de mine si raspunsul e: foarte putini! Iar cei care reusesc nu se folosesc de complicitatea lor tot timpul, iar atunci incep disputele si problemele si se folosesc de scuza idioata ca, toti oameni se cearta, pentru a transforma o disputa intr-un lucru firesc. Si uite asa totul devine firesc: sa ne enervam pentru capace ridicate, sa inselam fara remuscari, sa ne petrecem timpul in fata calculatorului jucand jocuri in retea, sa cheltuim foarte multi bani pe diverse obiecte fara importanta, sa bem fara masura, sa uitam de prieteni, sa ne incapatanam ca doar noi avem dreptate, sa percem refuzul celuilat ca o lipsa de iubire, sa punem placerea noastra pe primul loc...uitand ca un cuplu e format din doi oameni. E foarte greu sa fim atenti 100% la nevoile celuilat fara sa ne neglijam pe noi insine, pentru ca trebuie sa recunoastem ca doi oameni dintr-un cuplu foarte rar fac o pereche.

De unde si pana unde reflectiile asetea, de la o viitoare posesoare de pisici, poate va intrebati, pai de la simplu fapt ca eu nu intelg de ce barbati sunt niste porci :)) glumesc!!! Asta inteleg :)) ce nu inteleg e: de ce nu vor sa recunoasca ca habar nu au ce vor? De ce e atat de important pentru ei sa de-a impresia ca sunt stapani pe viata lor si ca fiecare decizie e calculata cu maiestria unui matematician, pana si in momentul in care se vede clar ca sunt speriati la fel ca o femeie? Diferenta ar fi ca femeile recunosc ca sunt speriate, isterice si posesive, barbati insa nu or sa recunoasca niciodata asa ceva...et voila inca un motiv pentru care apar neintelegeri intre cei doi sau am putea sa-l numim cel mai important?



sursa foto:http://media.photobucket.com/image/lovers%20hands/aznkitten101/lovers-holding-hands.jpg

F*** zapada p*** p**** m***

Pana pe data de 11 februarie 2010, adica azi, am refuzat efectiv sa scriu ceva despre rahatul asta de iarna petrecut in Bucuresti, insa astazi calatoria spre munca mi-a intins nervii la maxim. Nici nu stiu de unde sa incep cu injuraturile, daca pana ieri la mine pe strada zapada depasea metrul, astazi incalzirea globala si-a facut simtita prezenta si surpriza!!! A reusit sa dezghete aproxmativ 20 de cm de zapada, insa cum nu putea sa-i evapore pur si simplu a decis ea, incalzirea globala sa-i faca APA!!! Nimic mai minunat pentru posesorii de autovehicule imbracate in zapada, pentru ca azi au reusit sa se deplazeze la munca sau unde dracu' s-au deplasat ei cu masina personala cu super viteza de 20 de km/h. Nu gasesc cuvintele potrivite pentru a exprima nebunia de pe strazile din Bucuresti din dimineata asta.

Cred ca toata lumea cunoaste capsula timpului, tramvaiul 8 si extensia sa tramvaiul 25? Eh, iata ca in aceasta dimineata aceasta capsula a timpului a cedat, o pana de curent, o defectiune, lasand in statiile din Ferentarii pana in Militarii mii de oameni - asteptand! Si au asteptat dragii de ei jumatati de ora, in vant, un fel de ploaie si desigur mocirla de pe jos!
Eu am renuntat sa mai merg cu tramvaiul din momentul in care Bucurestiul s-a transformat in Tara lui Mos Craciun, suprinzator este ca zilele trecute cand aveam doar zapada de infruntat, am ajuns la munca la fel de repede ca intr-o zi de august cand majoritatea bucurestenilor sunt loviti de concediu.

"Ce frumos ninge!" - cred ca daca mai aud pe cineva spunand chestia asta, in zilele ce vor urma, o sa o iau razna, caci am auzit-o eu pe tanti Meteo ca in weekend vor veni iar zapezile peste acest rahat de Bucuresti, care cred ca detine o singura masina de dezapezit si asta e motivul pentru care nu o sa o vad niciodata pe strada mea.

Ieri eram intr-un mijloc de trasport in comun, si se urca o doamna cu a ei odrasla, era prima data cu acest mijloc de transport al micutei. In cele cateva statii pe care le-am petrecut in "compania" doamnei am aflat si ce fel de masina conduce si cata zapada se afla pe masina ei si ce masina o sa-si cumpere, probabil un 4X4, ca sa poata iesi din zapada asta nenorocita care a obligato sa se urce in acelasi transport cu muritorii de rand. Cred ca e inutil sa va povestesc despre gradul de cultura al doamnei si al fetitei, care era destul de maricica si vorbea ca un copil de trei ani. Oricum micuta era fascinata de tot ce vedea in jur, zici ca coborase din copac si asta era primul contact cu oameni! :))

Cele mai mari victime ale acestei ierni, sunt cu siguranta pitzipoancele, pe o vreme in care nici daca esti imbracat ca un urs polar nu reuseti sa scapi de frig, pana si ele au fost nevoite sa renunte la tocuri pentru clapari, la accesoriile opulente pentru fulare triste. Iar cele care detin masina isi permiteau sa se pitiponceasca si pe vreme de iarna, zapada de duminica,luni,marti si miercuri cred ca le-a cam lasat masina in parcare sub zapada. Si nu prea le vad eu pe stimabilele cu lopata in mana.

Cireasa de pe tort a acestei zile a fost aterizarea mea intr-o balta! De aici si toate spumele marii!!!Nu stiu daca am precizat despre RAHATUL DE BUCURESTI!!!

sursa foto:http://www.trekearth.com/gallery/photo309705.htm