Despre bărbați, numai de bine...

Lupta de a fi alese, exista ! O ducem zi de zi, inconștient chiar, poate din nevoia feminina de a fi protejate, iubite si ocrotite, o nevoie ce este mai puternica decât noi, pe care nu o putem controla si de care nu putem scăpa. Instinct !

Ne luptam cu kilogramele, cu machiajul, cu hainele, poate, poate suntem remarcate... renunțăm la principii, ne călcăm in picioare orgoliile si cel mai grav, ne luptam intre noi ! Intre noi femeile ! Fiecare dintre noi se vrea mai buna decât cealaltă pentru un bărbat care de multe ori nu merita sa f*** nici măcar o gaura din perete cu atât mai putin o femeie !

Si cea mai mare greșeală, le arătăm bărbaților cum tragem cu dinți de ei de se umfla ficatu-n ei de mândrie. Toti bărbații știu ca celebrul motto "girls before boys" e doar reclama proasta la cat de puternica se vrea prietenia dintre doua fete ! Se vrea puternica pana apare un ins si distruge tot ! Stiu ca suna un pic extrem, doar ca instinctul asta de a fi aleasa e mai puternic decât rațiunile pe care sunt fondate o prietenie, e adevarat ca de la o prietena ai mai multe așteptări decât de la un străin, doar ca la fel de adevarat este ca de multe ori reușim mai repede sa iertam un străin, decât un prieten când greșește ! Si cred totuși ca e nedrept, pentru ca este dreptul fiecăruia sa greșească chiar si in fata prietenilor.

Se spune ca femeile sunt mai puternice decât bărbații, de multe ori noi reușim sa rezolvam situații ce lor li se par imposibile, iar atunci când suntem puse in situații cu adevarat dificile ne dam seama cat de multa forță avem, doar ca după ce depășim aceste momente revenim la starea noastră naturala de femei ce au nevoie de afecțiune si atenție si tânjim după aceste lucruri fără sa ne fie rușine sa o recunoaștem.

Bărbații, însa nu sunt făcuți din același aluat ca noi, ei fac toate lucrurile pe care le facem noi, invers ! Da ați auzit bine invers, noua ne place stabilitatea lor instabilitatea, pentru noi afecțiunea este un gest romantic si necesar pentru ei este inutil si un semn de slăbiciune, noi aveam curajul sa spunem "te iubesc" chiar dacă e prea devreme ei o fac prea târziu, noi aveam nevoie de un singur bărbat pentru a ne simți femei ei au nevoie de o 100 de femei pentru a se simți bărbați...

E adevarat totuși ca se pune si foarte multa presiune asupra lor pentru ca ceea ce noua ni se pare normal la ei ar trebui sa vina cu instrucțiuni de folosire si un demo. Plus ca presiunea suprema e cea a căsătoriei si sa fim realiste, sunt anumite femeie pe acolo, ce au ca unic scop in viata căsătoria si sunt destul de înfricoșătoare(femeile alea care după ce le-ai invitat la un suc, te întreabă a doua zi 'vrei sa-i cunoști pe ai mei?'), asa ca e de înțeles sa aibă si ei câteva măsuri de protecție : lipsa de angajament, schimbările bruște de comportament, înșelatul si nehotărârea, chestii ce ii fac ceea ce numim noi 'niște porci' (ador sa spun asta :)))

Femeile știu, deși nu o recunosc, ca a fi bărbat nu e ușor...si de aceea iubim bărbați si mai important noua chiar ne place sa o spunem sau sa va arătam, nu avem nevoie de un elogiu ca cel a lui Mircea Cartarescu pentru a realiza acest lucru... știm cât de mult va iubim, de la prima roșeață in obraji pe care o simțim pentru unul dintre voi, de la primul sărut, de la primi fluturi in stomac, de la primele lacrimi care ne uda obrajii roșii....si continuam sa va iubim când ne strângeți in brate, când veniți cu un buchet de flori deși ziua noastră a trecut de trei zile, când încercați sa fiți romantici deși nu va sta in fire, când ne stricați planurile si surprizele pe care le avem pentru voi, când facem dragoste, când avem orgasm, când nu știți ce sa ne răspundeți la întrebările legate de 'noi' . Si deși nu sunteți perfecți si de multe ori ne dezamăgiți, noi continuam sa va iubim si sa avem răbdare...