Bilantul!

Nu sunt o persoana practica absolut deloc.Nu ma pricep la rapoarte,strategii,planuri motiv pentru care niciodata nu am facut un bilant de sfarsit de an cu realizari sau esecuri din punct de vedere profesional sau material.Cum spiritul practic lipseste cu desavarsire,lucrurile cu adevarat importante pentru mine ce ar trebui notate intr-un bilant anual sunt din alta sfera,una personala,a descoperirii de sine...

Anul acesta am descoperit lucruri noi despre mine,foarte multe dintre ele prin intermediul celor dragi,iar altele cu voia lui Dumnezeu...Prima jumatate a anului a fost foarte agitata,foarte multe neintelegeri,nesiguranta si pe alocuri frica.Frica de singuratate,care de multe ori m-a tranformat intr-o persoana pe care nu o cunosteam si care facea niste lucuri atat de absurde incat incepusem sa fiu straina de mine si nu gaseam puterea sa intervin si sa o opresc.Iar in toata aceasta valtoare de stari negative au aparut "panaramele" de la walter sau mai bine zis "panaramele" lui walter,se stiu ele care este (lol).Si uite asa un al capitol din viata mea a incept!Unul in care am invatat o lectie foarte importanta referitoare la rabdare,in Biblie este scris ca 'prin rabdare ne castigam sufletele' ,eu inca nu l-am castigat 100% dar primul pas a fost facut in a doua jumatate a acestui an,cand am castigat lupta cu frica si nesiguranta si am inceput sa ma bucur de tot ce am in viata mea...in special de dragoste!

Desigur ca nici pentru anul 2010 nu am un plan exact,poate doar acela de a ma bucur de fiecare moment din viata mea cu aceiasi intesnitate,la fel cum am reusit sa ma bucur de acest Craciun alaturi de familia mea,a fost unul dintre cele mai reusite momente ale anului 2009.

Sper sa avem toti un An Nou de nota 10!!!

sursa foto:http://pattyappleby.files.wordpress.com/2009/01/new-year1.jpg

Pe tine cati oamenii te enerveaza zilnic?

E incredibil cat de vulnerabili suntem la tot ce se intampla in jurul nostru,sau doar eu sunt vulnerabila si reactionez agresiv?Cred ca ar trebui sa vorbesc doar in numele meu pentru ca am speranta ca exista si oameni care reusesc sa-si pastreze calmul in orice situatie,oameni de la care as putea sa invat ceva...dar pana atunci prevad vremuri lungi(oare exista expresia asta?)
Pentru ca pe mine ma enerveaza o gramada de oameni si am zille cand ma enerveaza gramezi intregi de oameni.

Ce fel de oameni?Pai sa incepem cu colega mea de munca,care isi petrece o parte din programul de munca prin studierea atenta a monitorului meu si aplicarea de comentarii idioate de cele mai multe ori in gura mare referitoare la site-urile pe care le visualizez,in conditiile in care si ea are acces la internet si ar putea sa descopere misterele acestei inventii singure.Iar de fiecare data cand ii aud glasul,imi vine in minte scena din Ally McBeal cand isi imagineaza ca ii musca si scuipa capul uneia care tocmai o enervase...

O alta categorie interesanta este cea a posesorilor de autoturisme ce reusesc sa blocheze toate interesectile,liniile de tramvai etc. exact atunci cand ma grabesc eu.

Necunoscutii...o categorie foarte interesanta,cum bine zice acest citat 'Even if you don't care, people do judge you on your appearance' trebuie sa recunosc(si poate nu doar eu,ci noi toti) ca atunci cand vad pe cineva pe strada care nu corespunde 'standardelor' mele:de exemplu un rocker excesiv de rocker,cu pletele slinoase,imbracat in negru de sus pana jos si ala spalat si prespalat ca ei nu investesc in haine ci principii,ideii,blablabla-inevitabil imi atrage atentia intr-un mod nu tocmai pozitiv.Sa continuam cu exemplele,pitipoacele aurite,inrozite,argintate cu atitudinea lor de 'mor dusmani' ma indispun,in alt context intra fitoasele branduite din cap pana in picioare pe care le gasesti plimbandu-se prin mall-uri de ai impresia ca se plimba pe coridoarele NASA,avand in gentutele lor branduite leacul pentru cancer si alte minunatii,imi displac total aceste fiinte.E inutil sa-i descriu si pe manelisti,cuvantul in sine explica scarba mea pentru petrecaretii astia.Babele!Babele din autobuze vesnic obosite si puse pe cearta si pe dat lectii de respect dupa ce si-au urcat geanta in capul tau in cazul in care stai pe scaun.'Wanna be Bob Marley' alta categorie care a inflorit la noi in tara de ceva vreme,eu zic ca nu e suficient de dezvoltata sa se lupte cu rockeri dar se tine bine,ca astia au caciuli Bob Marley,bentite,margele,bratari,toale a la Bob,ce mai!o nebunie! au atat de multe instrumente de lupta pentru atacul viziual al oamenilor de pe strada incat merita macar dispretul meu.Nici purtatorii de bling-bling-uri si tricouri extra large nu ma extaziaza au acelasi efect asupra mea,acela de 'wtf' combinat cu 'iac'.Era sa-i uit pe EMO-isti,macar eu sa-mi amintesc de ei,in conditiile in care divinitatea a fost atata de cruda cu ei,iar unica lor placere este durerea!Durerea vizuala imi provoaca si mie acesti tineri!

Mai sunt si alti oameni care ma enerveaza,dar acestia fac parte din sfera personala si ei nu doar ma enerveaza,reusesc de cele mai multe ori sa-mi aduca si zambete si bucurie si iubire si intelegere si si si ... multe alte chestii pentru care trebuie sa le fiu recunoscatoare...

sursa foto:http://farm3.static.flickr.com/2379/2470316913_4b81793dbc.jpg

Ce inseamna sa fi roman ep.1

Romanul tot roman!Oare ce vrea sa spuna aceasta fraza?Lipsa de educatie?Prostia?Oare se refera la ceva bun?In sensul ca iata,romanul isi pastreaza traditiile si in anul 2009,ca undeva in Maramures oamenii merg la colindat,imbrcatii in costume traditionale vechii de sute de ani,iar tinerii de acolo mai pastreaza inca in privirea lor o parte din fiecare dintre noi...

Am vazut o stire la televizor care m-a lasat fara cuvinte,in Ajunul Craciunlui,cativa romanii se intorceau din strainatate cu masinile lor luxoase,sa petreaca Craciunul alaturi de cei dragi,sau mai pe scurt sa se laude cu ce au realizat ei in strainatea,astfel incat romanul care inca se afla in tara si stim toti cum traieste,sa se simta minunat de scarbit de propria-i tara pana si in ziua de Craciun.Doar ca pana sa ajunga sa petreaca Craciunul,trebuie sa strabata Romania si ale ei sosele imposibile,pe una din aceste sosele,abia inaugurate cum spunea stirea,niste oamenii si-au stricat masinile pentru ca drumul era plin de gropi.Cativa muncitori au fost sesizati si au venit in timpul noptii sa carpeasca drumul ce fusese inaugurat cu fast de dl ministru al transportului,iar in timpul noptii iata ca se intorceau si acesti romani din strainatate si au cam dat in gropile alea la propriu,si-au stricat cauciucurile,in fine...Foarte suparat unul dintre ei s-a dat jos din masina si si-a descarcat furia pe muncitorul care carpea gropile.Cum si-a varsat furia?Pai,i-a carat omului cativa pumni strigadu-i deasemenea cat de mult l-a costat masina,cat de mult a muncit pentru ea and so on...Credeam ca oamenii care muncesc intr-o alta tara,mai civilizata decat a noastra ar stii faptul ca un drum,o sosea,o autostrada nu este data in folosinta de muncitorii care toarna asfaltul ci de un inginer,in cazul de fata drumul fusese inaugurat chiar de misnistru...Cum sa-l bati pe un om care nu are nicio vina,ba mai mult isi face treaba?Iata spiritul romanului...pe mine m-a socat aceasta stire...si m-a facut sa ma gandesc la cata furie a acumulat si muncitorul care a fost batut pe nedrept...

sursa foto:http://www.trekearth.com/gallery/Europe/Romania/West/Maramures/photo1037971.htm

What About Your Family?

Familia este dupa cum stim toti,cea care ne-o da Dumnezeu,dupa posibilitati,la unii mai numeroasa la alti lipsa,in fine e un subiect sensibil si dupa parerea mea,fiecare familie e unica in felul ei si are propria-i poveste.Insa in momentul in care depasim granitele familiei si plecam la gradinita,observam ca exista si un alt univers,univesrul prietenilor-cei pe pare ni alegem noi(desi cred ca si aici,Dumnezeu are un amestec)Lumea asta a prietenilor e fascinanta,ai o multitudine de posibilitati sa-ti creezi propriul tau univers,unde totul are sens...pana si conflictele au un sens si o rezolvare...iar daca nu exista rezolvare,puteti sa va spuneti 'adio' fara nicio suprare.

In ceea ce priveste familia si conflictele care sunt atat de numeroase,incat ma apuca groaza numai cand ma gandesc,lucrurile se complica semnificativ,si uneori e aproape imposibil sa ajungeti la un consens si e mult mai greu sa va spuneti 'adio'.

In general familia este impotriva prieteniilor pe care le legi de-a lungul timpului,motivul,zic eu,ar fi faptul ca nu a putut sa alega pentru tine,la fel cum facea cu scutecele pe care le purtai,in urma cu cativa ani.Un alt lucru greu de acceptat pentru o familie ar fi faptul ca accesul la prieteniile tale ii este oarecum interzis.

Omul are un spirit al proprietatii foarte bine dezvoltat,iar in ceea ce priveste viata altui om,acest spirit al proprietati devine chiar excesiv...Nu stiu de unde a aparut aceasta idee ca putem controla viata unui alt om,iar unii se pricep foarte bine,si iata o alta sursa majora de conflict...Mie personal mi se pare infiorator sa-mi spuna cineva cum sa-mi traiesc viata si este si mai infiorator faptul ca de multe ori acel cineva nu are tocmai o viata lipsita de greselii,dar se pricepe al naibii de bine la dat sfaturi.Ca deh,daca tot a dat-o in bara cu propria viata poate isi spala pacatele crezand ca salveaza o alta prin 'sfaturi'.'Sfaturile sunt bune doar ca sa fie date mai departe'-Oscar Wilde.

Un om altruist este cel care isi traieste viata in asa fel incat sa nu deranjeze pe nimeni,nici fizic,nici moral...Daca pentru a putea sa-ti traiesti viata asa cum iti dicteaza inima,trebuie sa te 'revolti' impotriva familiei,eu personal nu vad nicio probleme.Dumnezeu a creat ceea ce se numeste D I V E R S I T A T E
, de ce sa nu bucuram asa cum trebuie de aceata posibilitate ? Prin sansa la o viata unica...

Eu am incetat de mult sa ma mai simt vinovata pentru ceea ce familia mea crede ca fac gresit,am o singura viata,si daca ma lovesc mereu de ideile lor si ajung sa le accept, e posbil sa nu aflu niciodata ce inseamna viata cu adevarat.

Mai exista o categorie,pe care eu o numesc nefericita,cei ce se supun mereu parintilor,ingropandu-si propriile idei.Cred ca inauntrul lor exista o bomba cu ceas care pe parcursul vietii va exploda,si vor realiza ca nu si gasesc locul in lume...

sursa foto:http://dipendenzaseriale.files.wordpress.com/2009/10/modern-family-poster.jpg

I Love Bucharest

Bucurestiul este orasul in care nu te poti bucura de niciun anotimp,niciun fenomen meteorologic,un oras in care starea de nemultumire se gaseste pretutindeni.O gasim la cersetorii care nu accepta mancare,ci doar bani,pana la bogatasii cu masini luxoase ce raman blocati in trafic pe drumul lor spre vilele din baneasa si care ridica pretentii de demolare a aeroportului Baneasa!

Iar un lucru atat de simplu ca vreme e foarte usor de contestat,de doua zile ninge,destul de consistent as putea spune,daca deschizi televizorul dai peste nemuritoare stire "Iarna ne-a prins pe nepregatite!"-unul din cele mai aberante lucruri pe care le-am auzit in viata mea,e decembrie,e iarna din punct de vedere meteorologic,e normal sa ninga!Daca eram in luna iulie si incepea sa ninga,atunci as fi inteles surprinderea si lipsa de pregatire(adica scoterea de la naftalina a hainelor groase).

Am observat ca strazile principale au fost cat de cat deszapezite,dar asta nu inseamna ca se poate ciurcula normal,adica acum nu mai faci 2 ore pana acasa,faci 3 lucru care nu ma face sa-i invidiez pe cei cu masina absolut deloc.Toata zapada din strada a ajuns evident pe trotuar,unde oricum era deja zapada...acum sunt nametii,nu din aia albi care sa-ti aminteasca de munte sau de jocuri de iarna,sunt nametii plini de namol,prin care ca pieton tre'sa-i strabati cu abilitatea unui alpinist fara echipament,ca nimeni nu poate sa se duca la munca cu claparii!

Astazi dupa o lupta cu zapada,cu gheata de sub zapada,cu masinile parcate pe trotuar,cu masinile care circulau,cu cainii...m-am urcat intr-un final in tramvaiul 8,aceasta capsula a timpului,acest "homosapiens" al tuturor tramvaielor.Eram fericita sa vad cum depasec toate coloanele de masini,pentru ca linia lui 8 este una de metrou usor,ceea ce insemna ca nu se pot baga toti retardatii cu masinile pe linia de tramvai.Mai aveam 3 statii pana la munca,ma uitam la ceas multumita de faptul ca o sa ajung la timp...si dintr-o data vad rosu in fata ochilor!Un tir!Un tir rosu!PE LINIA DE TRAMVAI!!!Blocat!
Minutele treceau,tirul nu se misca,pentru ca e fizic imposibil sa impingi un tir,iar ala a fost singurul moment in care mi-am dat seama la ce folosesc barbatii aia super puternici care se intrec in tras masini,tiruri, impins bolovani si alte greutati!Dar evident ca nu era nici un barbat super puternic prin zona,asa ca m-am asezat comfortabil,vorba vine,ca scaunele din tramvaiul 8 sunt departe de a fi comfortabile,mi-am scos cartea din geanta,in care Lola s-a spanzurat si a fost exclusa din partid...cred ca si Lola a calatorit cu tramvaiul 8.Imi continuam lectura in timp ce 2 oamenii inghetati de frig, cu doua lopeti incercau sa deszapezeasca un tir rosu...

sursa foto:http://www.trekearth.com/gallery/photo794344.htm

Dear Nicoric,

Sunt un pic revoltata ca m-ai contrazis zilele trecute in legatura cu dragostea si sexul asa ca o sa-ti fac aici o mica poliloghie ca sa-ti bagi mintile in cap! (lol)
Sexul este foarte important pe o scara de la 1 la 10 ii dau 10 fara discutii,dar nu este atat de puternic incat sa mute muntii din loc pentru o perioada foarte lunga de timp.Iar ca o relatie sa aiba o durata mai mare e nevoie si de alte ingrediente,unul dintre ele fiind dragostea.
Nu e o noutate pentru nimeni ca barbati sunt atrasi de tot ce misca,iar daca doamna,pardon domnisoara miscatoare e mare cunoscatoare in domeniu si a intins cam tot ce se poate intinde,interesul lui pentru stimabila creste proportional.Putem sa-l condamnam?Da si nu!Dar despre asta intr-un post viitor.Sa ne concentram pe sexul cu aceasta experta in domeniu...cei doi petrec o noapte,doua,trei...noua,dar la un moment dat interesul scade,asa cum te plictisesti si de felul de mancare preferat(ia zi Nicorici ti-ar placea sa ma mananci doar lasagna in fiecare zi?)la fel te plictisesti si de domnisoare experte,care de obicei dau cam tot ce pot din prima(asta e si fascinatia initiala in legatura cu ele) doar ca la un moment dat nu prea mai au cu ce sa te suprinda.Si daca la momentul ala sentimentele pentru domnisoara lipsesc...cam tot ala e si momentul rupturii.Iar daca domnisoara calca-n strachini,ca de obicei nu ii ajunge doar o oala,ca d'asta e asa experta,chiar daca va cere iertare nu va primi,atata timp cat dragostea nu exista.Si daca te plictiseti de stimabila,tot ce poti sa faci e sa o inlocuiesti cu alta,ca in reclama de la Ikea,cand iti schimbi veioza veche,cu una noua,si nu prea are de ce sa-ti para rau,chiar daca esti nevoit sa o arunci pe cea veche in ploaie,nu e ca si cum o veioza ar avea setimente...
Cu alte cuvine sunt lucruri menite sa le pastrezi,cum ar fi dragostea,si lucruri de care trebuie sa scapi,cum ar fi panarmele...

Despre ce inseamna dragostea cu adevarat,o sa discutam intr-un alt post,nu vreau sa amestec doua lucruri atat de diferite pe aceasta pagina,in principiu sper ca te-ai lamurit cum sta treaba si sa nu ma mai contrazici.lol.

Postul despre dragoste o sa-l dedic Andreei(asta cand o sa ma loveasca inspiratia),ca era un pic 'geloasa' ca devine Cristi celebru pe blogul meu:))

Sarbatorile copilariei

Sarbatorile de iarna imi amintesc inevitabil de copilarie,atunci cand timpul parca statea in loc si te lasa sa te bucuri de fiecare fulg de zapada,de fiecare felie de cozonac prospat scoasa de cuptor,de fiecare cadou marunt pe care il primeai,de zambetele celor pe care ii colindai.
Acum totul se intampla cu o viteza ametitoare,nimic nu mai seamana cu clipele de sarbatoare din copilarie.
Cumparam totul in fuga,alergam prin supermarketuri dupa globuri si alte decoratiuni,stam la cozii fara sfarsit,ne umplem de spume la casa pentru ca e prea aglomerat,am vrea sa-l injuram pe cel din fata noastra ca se misca prea lent,dar ne oprim la timp pentru ca ne amintim ca e Craciunul.Dupa ce lasam jumate din salariu la casa de marcat,o luam repede din loc spre casa cu toate bagajele,dam peste alti oameni cu bagaje,grabiti la fel ca noi, in trafic.Petrecem 2 ore pe drumul spre casa,ajunsi acasa impodobim repede copacul de Craciun,asa,ne bucuram putin,"wow!chiar daca nu seamana deloc cu bradul bunicii am reusit sa-l decorez exact ca-n reviste".Apoi trecem la urmatoarea etapa,gatitul mesei traditionale sau in termeni moderni:prepararea semipreparatelor cumparate de la supermarket plus omorul pe cozonacii de la brutarie de preferinta ultimii din seara de Ajun.Iar ultima si cea mai importanta etapa...reunirea familiei in ziua de Craciun pentru marele ospat pastrand aceiasi viteza.Iar in viteza asta ametitoare exista o sansa pentru fiecare sa se opreasca o clipa si sa simta cu adevarat mirosul Craciunului din copilarie...Eu o sa-i dau o sansa acestui Craciun,readucand o particica din spiritul sarbatorilor de alta data...

sursa foto:http://www.trekearth.com/gallery/photo961056.htm

Iti plac secretele?

Oare de ce oamenii pastreaza doar secretele ce sunt menite sa-ti de-a fiori pe sira spinarii cand le auzi sau doar secrete care sa-ti provoace scarba? Unele secrete le afli fara sa vrei,altele le cauti chiar tu cu iscusimea unui detectiv,iar unele iti sunt marturisite chiar de cel care pastreaza secretul pentru ca l-ai intrebat sau pentru ca simtea nevoia sa descarce...secretul pe care eu l-am aflat are cam toate ingredientele de mai sus,iar momentul marturisirii de catre inculpat mi-a intors stomacul pe dos cam in acelasi timp cand se prabusea si tavanul in capul meu iar pamantul imi fugise de mult de sub picioare!Cum nu aveam nicio o optiune de "game over" sau "delete" ma gandeam de ce elemente sa ma servesc ca sa (fie bine,cum zice poetul) inteleg...pai aveam la indemana furia,una din cele mai bune prietene ale mele,doar ca performantele ei in ultimul timp au fost mai scazue si imi doream totusi sa ramana la acest nivel,incercam sa gasesc alta varianata.Am analizat utiliteatea obictelor din jurul meu,nici unul nu era demn sa fie numit arma alba asa ca: sa continuam discutia fara violenta...Ar fi fost mult mai simplu sa-i punem capatat chiar acolo,ca in filmele franceze cand sfarsitul apare odata cu interesul telespectatorlui,dar nu!Noi vrem happy-end,asa ca am continuat discutia care nu facea altceva decat sa sublinieze ideea principala "Noua barbatilor ne plac curvele,in numar cat mai mare daca e posibil,insa nu vrem ca prietena noastra sa fie curva".Conversatie fara sfarist avand in vedere ca amandoi credeam ca avem dreptate,happyendul s-a cam plictisit sa asculte discutiile noastre in contradictoriu asa ne-a lasat sa gasim o solutie.



sursa foto:http://spb.fotolog.com/photo/27/14/36/mar__u/1197561859_f.jpg

Parvenitul nu leaga prietenii..

parvenit= "om îmbogățit, ajuns, înălțat la o treaptă superioară fără a avea merite deosebite și adesea pe căi necinstite."

Definita dictionarului explicativ roman al acestui personaj de care toti ne-am lovit macar o data in viata,iar celor care nu au avut ocazia sa-l cunoasca am sa le dau cateva ideii despre ce inseamna el pentru noi.

Am intalnit cativa parveniti de-a lungul si de-a latul timpului, insa o tanara domnsioara foarte ambitioasa de fel mi-a atras atentia cel mai mult.Am atatea cuvinte de "lauda" la adresa ei incat pana si pe blog ar trebui sa se inventeze cenzura.Cand te angajezi intr-o multinationala inca de la interviu ti se prezinta statistici cu posibile avansari intr-un an sau poate chiar 6 luni, in functie de performantele tale in orice caz pentru o avansare rapida trebuie sa faci ceva extraordinar,remarcabil.Insa aceste lucruri stim toti sunt greu de realizat intr-un timp scurt, prin metode traditional-cinstite.Cum dorinta de promovare a acestei tinere era mai mare decat principiile ei(sa presupunem ca ele existau totusi) a cautat alte metode, traditioanale si acestea din urma inca de pe vremea lui Tanase Scatiu dar nu la fel de cinstite.Iar de aici totul devine interesant,mai ales ca Sefu' nici macar nu era barbat,care cu siguranta ar fi fost mai usor de manipulat, de o tanara atat de ambitoasa ca domnisoara,era o femeie,exact ca ea,parvenita la randul ei,pentru ca altfel nu imi explic cum a putut sa-i ofere tinerei parvenite un post pentru care nu avea nicio pregatire si nici macar pasiune(ingredientul care de multe ori cantareste mai mult decat pregatirea).Un post unde avea ca atributii, in primul rand conducerea unei echipe de oameni,tineri la fel ca ea,cu ideei multe,entuziasamati de noul loc de munca etc. Doar ca ea dupa ce ajuns in posesia acestui post(prin intocmirea de raporte despre intarzierile ficarui coleg,fiecarei modifcarii minore de program,pauza,cacaturi cu alte cuvinte catre batrana parvenita cea care a numit-o in functie ulterior,probabil pentru ca savura cu placere cacaturile lipsite de importanta ce se petreceau in timpul orelor de program) a uitat brusc ca suntem oameni,scoliti si pregatiti de lupta :) si a inceput sa ne trateze ca pe o turma de vaci,pe care a incercat so o priponeasca cu ideile ei fixe,ce se rezumau simplu la o singura idee "I'm right,you're wrong".Iar cand observa ea vacile nu mai dau lapte,ba mai mult vor sa paraseasca tarlaua condusa de ea,adopta atitudine prietenoasa...mangaiatul ugerului,de exemplu pana la pupatul direct in cur,pentru ca oricum era obisnuita si daca tot a dat roade mereu,sigur va functiona si cu vacile,dar nu a functionat absolut deloc,da mai mult ne-a dezvoltat un sentiment ciudat de greata si scarba asa ca multi dintre noi ne-am hotarat sa o lasa singura pe tarlaua ei...unde am auzit ca si-a adus alte vaci,unele mult mai ascultatoare si mandre purtatoare de pripon.


sursa foto:http://alexaionescu.files.wordpress.com/2009/10/ciocoii-vechi-si-noi-mare.jpg

Capitolul I "Toata Lumea Trebuie sa Aiba Blog"

Am citit intr-o perioada foarte scurta de timp,adica de cand am un loc de munca cu net la discretie,cacalau bloguri, mai multe decat am citit de la decoperirea internetului incoace, bloguri despre orice si despre nimic, care m-au amuzat si care m-au contrariat, pe care acum le citesc aproape zilnic. Iar dupa un raport a tot ceea ce am citi am realizat ca trebuie sa-mi fac si eu unul si so far so good!Primul pas l-am facut,am inceput sa public articole,desi termenul asta mi se pare cam exagerat pentru un simplu jurnal online,cred ca totusi ar trebui folosit pentru ca la ce nivel a ajuns presa din Romania in zilele noastre, doar pe bloguri mai gasesti articole bune de citit.
Ingredientul de baza pe bloguri in acest moment pare a fi politica cu a ei campanie electorala si prinde la public,dar cred ca toate subiectele au fost exploatate la maxim si o sa las blogul fara politica.
"Pitzipoanca" un personaj care apare printre randurilie blogg-urilor si cunoaste foarte mult succes,in ultimul timp nu am mai "interactionat" cu nicio pitzi,insa astept provocari:)
Iar intamplarile de zi cu zi din viata fiecaruia dintre noi fac un blog sa fie citit, pentru ca tuturor ne place sa ne uitam pe gaura cheii sau prin ferestra blocului din fata,iar cand intamplarile sunt relatate de sursa totul devine si mai interesant.

sursa foto:http://blogs.worldbank.org/files/governance/image/blog%20board.jpg