Despre politica momentului

Din capitolul un pic de politica nu a omorat pe nimeni niciodata, ma arunc si eu in discutii care desi nu ma interesaza in mod direct, le aud din toate partile. Da stiu, sfatul potrivit e...inchide televizor ! Doar ca si dupa ce il inchizi, stiriile astea te urmaresc, ca ciuma bubonica, scpai de ele doar daca te muti pe o insula pustie.
Dar cum nu imi doresc sa ma mut pe insula pustie, am si eu dreptul la o opinie. De cativa ani incoace ne afla intr-o grava criza economica, nu doar noi romanii ci intreaga lumea, intreaga lume moderna. E adevarat ca pe uni i-a afectat mai mult pe alti aproape deloc, dar nu despre asta vreau eu sa vorbesc, in Romania criza a fost resimtita si nu prea, poate pentru ca economia noastra nu mai exista cu adevarat de cativa ani...cam 20 asa...cei care traiesc din evaziune fiscala clar nu au fost afectati, cei care muncesc in conditii legale au avut mai mult de pierdut in mod evident, de la salarii taiate, la rate la banca marite si asa mai departe.
In Romania 1 euro valoreaza 4,44 RON ceea ce e enorm, nu ? Nu trebuie sa fi vreun specialist in economie ca sa-ti dai seama ca e nasol ca un euro sa fie atat de mult. Si cu toate astea noi suntem preocupati de alte aspecte ale vietii : plagiatul lui Ponta, de exemplu ! Cica omu asta si-ar fi plagiat doctoratul, cum zicea CTP-ul citez "nu este plagiat, este xerox". Deci practic avem in fata o chestiune de etica, de morala, punem la indoiala etica lui Ponta in obitinerea acestui doctorat. Etica ce aparent omu' nu a avut-o pentru ca cica s-a dovedit ca a plagiat, in fine, dar chiar ne intereseaza chestia asta ? are o valoare pentru noi acest lucru ? In conditiile in care presedintele tarii ne trimite sa ne facem soferi de autobuz si chelneri si ii spune unei reportere " tiganca imputita", pe bune ? chiar ne intereseaza cum si-a obtinut Ponta doctoratul ? Pe mine sincer ma doare-n cot, iar faptul ca el nu a avut etica necesara sa-si scrie propriul doctorat nu dovedeste decat ca omu' e totusi roman si a ales varianta mai scurta, caracteristica neamului nostru cam de 20 de ani incoace. Cat despre oamenii care i-au acordat titlul de doctor si nu s-au prins ca omu' a plagiat, eu zic ca ei ar trebui trasi la raspundere, este responsabilitatea lor, ei au acordat un titul pe nedrept, pe care il pot retrage, iar Ponta tot ramane cu un master, diploma a carei definitie probabil domn' primar Vaghelie nici nu o cunoaste.
Din pacate pentru a fi politician nu iti trebuie nicio calificare, vezi Becali, motiv pentru care este inutil sa-i luam la puricat pentru a le verifica competentele profesionale si cum le-au obtinut. Inutil ! Avem alte probleme de rezolvat ! Cica la examenul de capacitate doar 60 % au luat peste 5 ! CEEEEEEEE? Oficial o sa devenim un popor de analfabeti cu 8 clase si pe noi ne intereseaza daca a plagiat Ponta si alti politicieni...oameni buni eu si cei din generatia mea, exemplu RuRu, daca nu luam capacitatea fugeam de acasa, emigram in Coreea de Nord, si am fi simtit ca ne meritam soarta...Astea sunt stiri care pe mine ma socheaza si cred ca merita nu doar atentie ci si solutii...pentru ca altfel vom fi condusi nu doar de oameni care isi plagiaza doctoratul, dar de oameni care au doar 8 clase !

Din experienta mea...

Nimic nu e perfect, de fapt de multe ori totul pare departe de a fi perfect. Nici nu stiu ce inseamna perfectiunea, a obtine reactiile dorite de la cei din jurul tau? Un fel de aprobare totala a tot ce faci? Da, cred ca fraza asta e folosit atunci cand nu obtinem ceea ce vrem sau cand anumite actiuni, evenimente nu se petrec conform planului stabilit anterior in capul nostru. Oftam prelung si afirmam cu tristete ca 'nimic nu e perfect'! Si ce e de facut oare? Nu stiu, dar pot vorbi din experienta mea, cred ca totul incepe sa se clarifice odata cu acceptarea realitatii, in momentul in care oprim filmele din capul nostru, pentru a trai viata asa cum e ea. Sinceritatea uneori nu e tocmai dulce si aducatoare de zambete, dar ne echilibreaza, ne da forta de a intelege ca orice lucru fals o sa dispara la fel cum a aparut.

Tot timpul am afirmat faptul ca fiecare om pe care l-am intalnit pana acum a contribuit la ceea ce sunt acum, am incercat sa-mi insusesc de la fiecare experienta, lectia. Uneori am reusit, alteori nu si a trebuit sa mai trec prin aceiasi experienta, nu e placut, dar e util. Tot din experienta am inteles ca oricat de multe intentii bune roiesc in jurul tau, de fiecare data alegi ceea ce vrei tu, chiar daca e gresit. Experienta celorlati nu ne invata nimic, din pacate, am economisi mai mult timp pentru altceva, decat sa repetam fiecare dintre noi aceleasi greseli. Imi amitesc de mine la un moment dat in viata mea, cand toti cei dragi mie imi spuneau ca nu sunt pe drumul cel bun, cu toate astea, am iesit de pe drumul ala atunci cand am considerat eu ca trebuie sa ies, chiar daca eram constienta de raul pe care mi-l faceam singura.

Am invatat, tot singura ca trebuie sa scap de egocentrism, iar anumite decizi ale celoralti chiar nu au nicio legatura cu mine, am scapat de el si am invatat sa tolerez corect comportamentul celorlati fara de mine. Cu alte cuvinte, nu putem obliga pe nimeni sa ne placa sau sa ne iubeasca, persoanele care sunt langa noi trebuie sa fie acolo pentru ceea ce suntem noi si pentru ceea ce putem sa le oferim, nu pentru ca sunt constransi de anumite presiuni. Si asta e o chestie care tine de libertate si de sinceritate in acelasi timp...