Insomnia

Acum nu foarte mult timp era o reclama pe Discovery si pe lângă frumoasele imagini si vorbe înțelepte, o întrebare mi-a atras atenția "de ce timpul merge într-o singura direcție?". Oare ar trebui sa meargă si in alte direcții ? Nu știu, chiar nu știu, ceea ce știu e ca eu, cea de acum, dacă s-ar întoarce in trecut ar avea un avantaj considerabil in fata celei care eram atunci. Si poate nu ar fi corect, la fel cum eu, cea de acum as avea un dezavantaj considerabil in fata celei din viitor.

Cred ca majoritatea dintre noi avem câteva fantome in dulap de care am vrea sa scăpam definitiv si care ca orice fantoma care se respecta ne apare in cale din când in când, cât sa știm ca ele sunt încă acolo. Doar ca timpul nu ne lasă sa călătorim si înapoi si trebuie sa trăim cu fantomele astea, sau...sa le reinventam ! Poveștile se schimba si ele odată cu mișcarea asta a timpului înainte iar cu ajutorul memoriei le dam alte nuanțe...si tot cu ajutorul memoriei speram sa le uitam! Uneori e frumos sa uiți... când ti-ai simțit inima sfâșiata in bucăți, când ti-ai dezamăgit cea mai buna prietena, când ai luat decizii greșite, când i-ai vorbit urat mamei, când nu ai reușit sa-i furi nici măcar un zâmbet celui(celei) de care iți plăcea, când ai făcut o gafa de fata cu mai multi oameni sau când ai aflat ca cel pe care credeai ca-l cunoști e de fapt un străin..

Mișcarea asta ireversibila a timpului cred ca are un singur defect: modifica remarcabil începuturile ! Le deformează atât de mult încât nu mai știm cum am ajuns într-o astfel de situație sau nu mai știm cine suntem si ce vrem. Iar pe oamenii de lângă noi, timpul uneori ii transforma in necunoscuți.

Insa faptul ca știm ca nu avem cum sa întoarcem timpul înapoi ne pune in mișcare, ne ajuta sa alegem mai repede, iar momentul potrivit de cele mai multe ori il cream chiar noi, fără sa-l mai așteptăm !

Timpul cred ca se măsoară in momente frumoase, oameni, gânduri bune si multe multe zâmbete !  

Fericirea

...e drumul pe care il parcurgem si nicidecum destinatia finala, e poate cea mai frumoasa parte din noi care ne facem sa fim mai buni, in fiecare aspect al vietii noastre. Nu o putem masura in minute, ore, zile, ani...ci in zambete, nu e o stare de spirit constanta ci mai degraba surprinzatoare si nu trebuie sa facem eforturi supra omenesti sa o pastram ci trebuie sa ne lasam purtati de val. Dureaza atat cu dureaza si se intoarce de fiecare data si e mereu mai puternica si ne face si pe noi mai puternici si mai umani. Fericirea e umana, e prietena de langa tine, e mama de la celalat capat al telefonului, e in fiecare bucatica de desert de care te bucuri ca un copil, e in ochii iubitului tau cand te priveste fara sa spuna nimic, e in refrenul unei melodii si e acolo ca sa ne faca mai buni.

Cea mai buna modalitate de a multumi pentru un moment de fericire e sa te bucuri de el si adaug eu, sa nu-l uiti ! Pentru ca memoria noastra are o modalitate ciudata de a stoca amintirile neplacute in favoarea celor placute, iar acest lucru nu aduce nimanui fericire, asa ca depinde de fiecare dintre noi sa echilibram balanta in favoarea clipelor de fericire.

Echilibru, este si el un termen care ne poatre apropia si mai mult de multumire, nimic nu e perfect, iar dreptatea absoluta nu exista, asa ca trebuie sa stim sa echilibram lucrurile, sa facem cateva artificii de calcul  si sa acceptam si partile bune si alea mai putin bune dintr-o situatie pentru a putea fi fericiti.

Henri Matisse - La Joie De Vivre

Octombrie roz !

http://www.fundatiarenasterea.ro/ pe acest site sunt foarte multe detalii despre cancerul de san cat si despre cancerul de col uterin !