Muza de toamna

Cine a zis ca lunile de toamna sunt deprimante? Aratati-mi-l mie, ca sa il pot contrazice. Pai in primul rand, inceputul asta de septembrie a adus mai mult a vara. Temperaturile au fost pe masura, ca si atmosfera. Ce-i drept, de vreo doua zile a inceput sa se racoreasca si sa se simta aerul tomnatic in aer. Mai cade o frunza, mai auzi ca sunt oameni care culeg strugurii din vie, maine poimaine se face si gutuia. Mie personal, imi place toamna. Cel putin asa cum e acum, racoare, inourat, fara ploaie.

Dar nu despre vreme vreau sa scriu. Pentru asta puteti foarte bine sa cititi rubrica meteo. Am citit intr-o revista un articol foarte interesant, despre dorinta noastra de a spune totul prietenelor apropiate. Afirmatia era bineinteles urmata si de intrebarea « este un lucru bun sa ii spui prietenei tale cele mai bune adevarul verde-n fata sau este uneori util sa mai ascunzi lucuri ? ». Eu cel putin, sunt de parere ca adevarul trebuie spus de fiecare data. La urma urmei, pentru asta sunt prietenii, sa fie sinceri, sa iti arate unde gresesti si sa iti dea sfaturi folositoare. Dar cel mai important lucru este felul cum o spui. De fapt, cred ca modalitatea de a o spune este de 10x mai importanta decat mesajul pe care il transmiti.

Aceeasi revista mentiona si faptul ca efectul pe care mesajul tau/forma in care este transmis poate avea un impact puternic asupra persoanei careia il comunici (stiam si noi asta). Si deci, uneori este neplacut sa auzi din gura prietenei tale ca prietenul tau te insala, sau nu este barbatul potrivit pentru tine, ca te-ai ingrasat, sau ca ai slabit atat de tare incat arati ca o anorexica. Dar sa nu ucidem mesagerul zic, el doar transmite ceva, nu e si vinovat de situatie in sine. Revenind la mine (este postul meu, partial blogul meu, deci imi permit sa fiu subiectiva), trebuie sa recunosc ca mi-as dori ca prietenele mele sa fie sincere cu mine. Si poate ca pentru moment, la auzirea unei informatii nu tocmai placute pentru mine, as creea o oarecare aversiune fata de persoana care mi-o transmite. Dar, spre deosebire de alte cazuri exceptionale, care intrerup legatura cu prietenele, le interzic sa se mai apropie de iubitul lor sau mai stiu eu ce exemplu, cred ca mi-as insusi critica si as incerca sa imbunatatesc cumva situatia. Totusi, trebuie sa mai recunosc si faptul ca pun foarte mare pret pe felul in care mi se atrage atentia sau imi este prezentata o situatie stanjenitoare. Nu imi place sa-mi fie expuse pur si simplu un sir de pareri nefondate, pe un ton uracios. Si sa fim seriosi, putina diplomatie nu a ucis pe nimeni, chiar daca vorbim cu cineva foarte apropiat, care ne-a auzit stalcind cuvinte sau injurand ca un birjar.

Pe de alta parte se mai pune si problema impartasirii unor detalii pe care o prietena, oricat de prietena ti-ar fi ea, nu cred ca ar vrea sa le auda. Astfel de detalii, am citit eu, pot sa duca la o distantare sau chiar la ruptura relatiei de prietenie. Vedeti ce de lucruri invatam citind ? Eu ma mir de asta in fiecare zi. Acum, sa fim sinceri. Sunt lucruri pe care le stim cu totii dar la care nu ne gandim. Atunci cand cineva se indeparteaza de noi nu ne punem problema « oare am gresit eu cu ceva » ci « mi se face o nedreptate, nu stiu ce se intampla, nu stiu care este cauza ». Poate ca daca am acorda un pic mai multa atentie detaliilor de genul asta, atitudinii pe care o avem fata de prietenii nostrii care da, ne sunt alaturi de fiecare data cand avem nevoie de ei dar nu sunt nevoiti sa ne accepte toate toanele, si mai ales a felului in care vorbim cu ei, cred ca am evita foarte multe intrebari de genul : ce s-a intamplat ? cum s-a ajuns aici ? de ce nu ma mai suna ? de ce nu mai vorbeste cu mine ?

Prietenia este ceva mult prea complicat ca sa poata fi inteles sau explicat. Si totusi, sunt unii oameni care sunt facuti sa fie acolo.. la locul potrivit, in momentul potrivit. Pastrati acesti oameni langa voi, pentru ca este posibil sa nu mai aveti a doua sansa sa ii intalniti.

Fiti sinceri cu voi insiva, ca sa puteti fi sinceri cu ei, si mai ales, aratati-le din cand in cand ca prezenta lor este importanta.

Violenta

Urăsc violenta, o urăsc pur si simplu, dar cel mai important o urăsc pentru ca este UMANA !!! Violenta si cruzimea sunt trăsături ale omului si lucru asta ma îngrozește. Iar violenta nu a apărut o data cu televiziunea sau o data cu mediile de comunicare in masa, ea exista de când lumea si pământul, sau mai bine zis de când LUMEA!
Copiii nostrii nu vor fi mai putin violenți pentru ca o sa le punem cerculețe cu 12, 15 sau 18 filmele pe care le urmărim sau pentru ca le controlăm obesiv site-urile pe care le urmăresc sau pentru ca nu ii lăsam sa asculte un anumit fel de muzica. Copiii nostrii la fel ca stra-stra-stra bunicii noștrii si la fel ca oamenii din Neanderthal vor avea exact același grad de violenta ascunsa in interiorul lor, pe care vor decide sau nu sa o folosească, iar dacă decid sa o folosească nici un cerculeț si nicio pseudo-modalitatea a nostra de ai proteja   nu-i va opri. Violenta e de neoprit ! Nah ca am spus-o ! Iar singurul lucru pe care putem sa-l facem e sa acceptam acest lucru, ca nu avem cum sa o oprim ! Nici măcar dacă faci o porunca in Biblie ca sa interzică acest lucru, nu ai cum sa o oprești. Deși si acest lucru este discutabil, interdictul "Sa nu ucizi" dar despre asta intr-un viitor articol ;)
Iar violenta nu ar trebui sa aibă scuze ! Ați observat ca noi o scuzam mereu ! De cele mai multe ori spunem ca isi bagă dracu coada, deci necuratu' ne împinge la rău si la cruzime, ca altfel dacă nu ar exista el (PENTRU CA DA, EL EXISTA :))) aici pe pământ ar fi paradisul, iar oamenii ar fi ca fratii :)) Ah, apoi pe locul doi cred ca e alcoolul, deci fără el, bețivii din satele necunoscute din Romania nu si-ar mai hăcui nevestele,soacrele si copiii  cu toporul. Iar dacă nu găsim scuze, găsim motive ! Orice motiv e bun sa omori pe cineva ! Cain si-a omorât fratele din invidie, l-a pedepsit cineva?

Maine se comemorează 10 ani de la atacul terorist de la WTC NY. E o rușine mediatizarea acestui eveniment, după parerea mea, e prea mult ! Am înțeles au murit 3000 de oameni nevinovați pe care i-am plâns împreună la momentul respectiv, familiile lor nu-i vor uita niciodată. Doar ca pentru pedepsirea presupușilor vinovați alți 110.000 de oameni CIVILI au murit intre 2003 si 2010 in războiul din Irak, iar in războiul din Afganistan care a început in 2001 si încă continua au murit 34.000 de civili ! Asa ca da, am dreptul sa spun ca e o rușine sa mediatizam acel eveniment de la WTC NY si sa spun ca nu a schimbat cursul istoriei cu nimic mai mult decât indoctrinarea oamenilor într-un război fara cap si coada împotriva terorii !

Mi-as dori sa comemoram si Genocidul din Rwanda, unde pe parcursul a 100 de zile au fost ucisi aproximativ 800.000 de oameni, nevinovati si ei la fel ca cei de la WTC NY, pe care din pacate nu i-a plans nimeni, pentru ca nimeni nu a stiut ce se intampla acolo sau pur si simplu nu interesa pe nimeni. Mi-as dori sa-i comemoram si pe acei oameni si sa-i plângem si pe ei si sa nu-i uitam niciodată.

Mi-as dori sa nu uitam niciodată ca de-a lungul istoriei au murit milioane de oameni nevinovați, prinși in jocul puterii si lipsei de putere, a violentei si cruzimii umane in cele doua războaie mondiale, in războaielor civile (care se duc si in zilele noastre in tari ca Angola sau Birmania) in lupte pentru petrol, aur si diamante, pentru îndeplinirea unor scopuri macabre in genociduri. As putea sa fac aici o lista întreagă cu date si cifre ale oamenilor morți in astfel de evenimente oribile, dar umane ! Dar acest lucru nu ii va aduce înapoi si nici nu le va face dreptate, pentru ca singura lor dreptate si poate lucrul pe care ei si l-ar fi dorit, ar fi fost ca umanitatea sa nu mai repete astfel de evenimente si ca din povestea lor sa se fi învățat ceva ! Nu s-a învățat nimic, continuam sa fim violenți si cruzi pentru ca asa e firea umana !

E trist, e oribil de trist si suntem neputincioși in fata violentei si nu știm cum sa o explicam pentru ca nu are explicație  ne-a demonstrat acest lucru acum câteva luni Anders Breivik.