30 nov. 2010

Cu sau fara?


A ne farda, sau a nu ne farda. Asta este intrebarea. Si este o intrebare foarte intrebatoare pentru ca foarte multe fete considera aceasta activitate una din cele mai importante parti ale zilei. Sa mai dorm o jumatate de ora ? sau sa arunc cu bidineaua niste blush in obraji ? Pai mai bine ma trezesc repede si ma duc sa ma admir in oglinda decat sa ma mai odihnesc putin. Credeti-ma ca sunt foarte multe cazuri de genul asta.

Dar daca stam sa ne gandim bine, este ok ? sau (sa citam o veche cunostina) este not ok ? Sa spunem ca depinde de situatie. Si de ocazie. Si de persoana. Si de multi alti factori pe care nu o sa ii insir haotic. Hai sa punem doar cativa intr-o oarecare ordine. Da. Este bine sa te fardezi. Cand ? Pai.. cand stii cum sa o faci. Cand lucrezi intr-un mediu unde tinuta bussiness este obligatorie si deci nu te poti prezenta cu urmele lasate de perna pe fata. Cand iesi in oras sau cand este o ocazie speciala. Cand vrei sa impresionezi. Dar cu limite. Si cu muuult bun simt.

Dar ce ne facem cu domnisoarele care nu concep sa iasa la coltul blocului fara sa toarne o jumatate de borcan de fond de ten pe fata abia trezita din somnul de frumusete, fara sa isi inegreasca ochii ca si cand ar fi muncit toata noaptea la mina si fara minunantul si omniprezentul ruj rosu ? Pai.. va spun eu. Nu ne facem nimic. Le admiram, ne miram si mergem mai departe. Apoi ne intrebam. Merita ? Pentru cine fac asta ? Pentru ele sau pentru ei ? Eu pot spune ca nu ma incadrez in randul celor dispuse sa piarda o jumatate de ora de somn doar ca sa am un look wow la munca. Unde oricum..muncesc. In schimb imi place sa fac asta atunci cand ies in club de exemplu cu fetele. Imi place sa surprind. Si de cele mai multe ori reusesc pentru ca este o schimbare vizibila. Da. Sunt total de acord. Make-up-ul te face mai frumoasa (repet, daca stii sa te respecti pe tine si sa te fardezi cu bun simt). Dar orice femeie ar trebui sa se simta frumoasa si naturala, si sa nu ii fie frica sa iasa din casa fara masca de fond de ten.

Nu pot sa spun ca sunt de o parte sau alta a baricadei. Nu sunt nici pentru, nici contra. Caut doar o cale de mijloc. Si ma simt bine in pielea mea (de cele mai multe ori). Ar fi bine ca toate fetele/femeile sa simta acelasi lucru.

De altfel, putem intreba si barbatii. Ce prefera ? O femeie care arata fenomenal cand este acoperita de tot felul de creme, dar care atunci cand se demachiaza este de nerecunoscut ? sau o femeie care arata bine in ambele situatii ? si nu.. frumusetea nu este de la mama natura. Vine din interior si depinde de stare. Am testat asta pe pielea mea. Puteti si voi, cu un aparat foto. Trebuie doar sa faceti poze in toata starile posibile. Apoi sa le comparati. Si o sa va mirati ce schimbari se vad.

Si o ultima parere.. fiti frumoase pentru voi, nu pentru ei. Ei rareori vor aprecia adevarata frumusete, fie ea exterioara sau interioara. Dar daca sunteti frumoase pentru voi si sunteti multumite de propria persoana, veti emana eleganta si incredere in sine. Asta o vor vedea si ei.. si ele.

Apa minerala pentru copii


Copiii se împart in doua mari categorii, cei care sunt considerați normali, adică oameni, si cei care sunt considerați speciali, veniți parca de pe alta planeta.
Având in vedere ca eu nu am copii, teoretic nici nu ar trebui sa abordez acest subiect, pentru ca este o injurie la adresa tuturor părinților care depun eforturi supra naturale sa-si crească super copiii , super speciali. Dar am o veste pentru acești super părinți : TOȚI OAMENII DE PE PLANETA ASTA AM FOST COPII, asa ca avem o idee despre ce înseamnă sa fi copil si CEL MAI IMPORTANT, de ce anume are nevoie un copil. Nu stiu de unde ideea asta tâmpită conform căreia cei care nu au copii, nu se pricep la creșterea lor , de parca atunci când ai un copil vine si cu manualul de instrucțiuni. In primul rând, un copil e un om, deci cam tot ce ai tu nevoie are si el: hrana, căldură, confort, igiena, odihna, afecțiune...iar apoi lucrurile se schimba de la caz la caz in funcție de personalitate, mediu de viata si cel înconjurător.

Poate fabulez si vorbesc din filme, dar pana acum 50 de ani copii nu aveau un statut aparte, fata de restul familiei si creșteau si ei pe lângă casa omului ca fiecare membru, nu aveau nevoi speciale. Gândindu-ma putin la câteva cărți ale copilăriei si făcând un rezumat scurt, copii chiar aveau o viata de căcat, gen Oliver Twist, David Copperfield, Cosette din Mizerabilii, astea sunt doar câteva exemple care imi vin in cap, Si nu cred in prostii de genu 'literatura e ficțiune sau invenție'... frumusețea literaturii, sau mai bine zis, al unui roman consta in a dezvolta un fir narativ, care de obicei este inspirat din realitate, cu cât sunt folosite mai multe procedee artistice cu atat devine o opera literara, dar asta nu o face mai putin reala ci mai impresionant de citit!
Iar realitatea acelor timpuri o regăsim in poveștile si viețile personajelor ca Oliver Twist, David Copperfield si Cosette. Iar realitatea actuala o regăsim in viețile copiilor cu apa minerala speciala, scaun special de mașină, masa speciala, fotoliu special, mâncare speciala, șervetele umede speciale, șampon special, pasta de dinți speciala, apărătoare pentru priza, apărătoare pentru ușa, apărătoare pentru frigider...in fine lista poate continua la nesfârșit, pentru ca pentru fiecare obiect utilizat de un om, exista varianta SPECIALA PENTRU COPII!!! (numai deschid subiectul obiecte utilizate de om, ca si alea sunt in proportie de 50% inutile, las asta pentru un alt post)
Si uitându-ma la lista cu mii de produse destinate copiilor ma întreb: copii din ziua de azi sunt retardați? sau vrem sa-i facem retardați? In timpului războiului, bunica-mea îmi povestea ca desert pentru ei însemna, margarina pe pâine cu zahar, acum ca un copil ca mănânce trebuie sa-i pui in farfurie frumos colorata, cu furculița in miniatura cu mâncare in forma de ursuleți, inimi si alte nebunii.

Sunt de acord sa-i protejam mai mult, din cauza faptului ca nu conștientizează la fel de bine ca noi pericolele, sunt de acord ca trebuie sa-i educam in asa măsură încât sa nu plece cu primul necunoscut de pe strada care i-a întins o bomboana sau sa-i explicam cum putem mai bine ca nu trebuie sa sara in fata vrunei mașini, sunt de acord ca trebuie sa-i protejam de boli si sunt de acord ca trebuie sa le oferim tot ce au nevoie si  o copilărie plina de zâmbete si fără griji, dar nu sunt de acord in a le oferi lucruri de care nu au nevoie si spun asta din perspectiva mea de copil crescut normal.
Nu vorbesc doar in numele meu ci a generației mele, am crescut fără apărătoare la uși, fără păpuși Barbie, fără Cartoon Network, fără umidificator de aer, si majoritatea purtam scutece nu pampersi! Iar in scoală generala nu ne așteptau părintii când ieșeam de la scoală ci mergeam singuri cu autobuzu, metrou, tramvaiu acasă imi amintesc chiar ca de cei care erau așteptați de părinți făceam mișto. Acum e exact invers, ala care nu e așteptat de părinți se face de ras.

E un minunat proces de cretinizare a generaților viitoare, început desigur de prietenii noștri americani, care după ce au început mișcarea de corectitudine politica in 1960 pentru drepturile afroamericanilor (drepturi câștigate in 1868)  Si-au dat ei seama ca nu mai au sclavi si si-au îndreptat atenția către un teritoriu neexploatat COPII si supra protejarea lor prin tâmpire ! Iar bat câmpii :))
Dar partea care îmi place mie cel mai mult din acest program de 'protejare' e ca are perioada de valabilitate, adică pana pe la 16-18 ani când copilul devine adolescent.Adică după ce i-am făcut capu mare ca Mos Crăciun exista, ca Binele Învinge, ca orice fata are printu' ei pe un cal alb, ca in mare totul e minunat si feeric pe pământ...ce face super părintele ? Își da seama ca odrasla sa nu si-a prins niciodată degetele la ușă din cauza apărătoarele pentru uși si scoate apărătoare si începe sa-i mai dea si apa de la chiuveta. Făcându-l sa înțeleagă ca viata e grea si ca doar prin munca ne permitem apa îmbuteliata in sticluțe frumos colorate si ca bani pentru jucării s-au cam terminat, iar cei pentru hăinuțe  trebuie sa-i merite si sa-i muncească!

Da poate noi cei care nu avem copii nu ne pricepem la fel de bine, dar întotdeauna lucrurile văzute din exterior se vad mai bine...si nu trebuie sa fi vreun geniu ca sa-ti dai seama când un copil nu e fericit, chiar dacă tu i-ai umplut camera cu cele mai scumpe jucării inutile!

Păcat ca nu suntem capabili sa-i protejam pe cei care chiar au nevoie..pe cei orfani, pe cei maltratați, bătuți si batjocoriți...de ei uitam prea repede pentru ca ei nu au nevoie de apărătoare pentru uși, iar pentru ei un desert încă mai înseamna margarina pe pâine cu zahar...


Post serios !

Pe dracu' serios :)) am încercat eu sa fiu profunda alea alea, dar m-au scos azi fetele de pe prăpastia depresiei, asa ca 'thank u girls' si ce trebuia sa fie un post plin de ințelepciuni 'not' a devenit un post neserios.
Cum stăteam noi asa cu ochii beliți in calculatoare si butonând haotic facebook-ul scoate Andreea mea o perla cat casa, am ras juma' de ora, cred ca toată lumea ii știe pe frații telecomanda,care au rupt rating-urile in ultimile săptămâni prin ce? pai 'nu stiu' , exact prin asta ! Arătând încă o data cât de simplu e sa faci un om sa rada cu gura pana la urechii spunând aproape nimic...(dar doar o data, nu in 5 emisiuni consecutive ;) Ne-am jucat noi cu cuvintele si am cam înlocuit cuvântul 'fetele' din replica 'lăsați toate fetele sa apeleze la mine' cu ce ne-a venit in minte..eh si care credeți ca a fost primul ? Si probabil cel mai utilizat cuvânt din Romania după Cola si Ok?  Si ce a iesit : 'caut si eu o p*** si nu găsesc' =)) Pentru a întreține relații serioase desigur =))

27 nov. 2010

La multi ani Denisa !!!

Deci pe aceasta cale, vrăjitoarele de serviciu: Andreea, Lully si Adriana iti ureaza un calduros la multi ani :)) Si cred ca si Cristi si restu trupei de balet, pardon,trupa de depanat telefoane Gigaset :))) Asa, daca erai aici stii ce panarama se intampla si stii cate grade se mai adunau in cazanele cu smoala si vorba aia suntem inca tinere, aveam toata viata inainte sa tot facem panarama :)))
Te pupam si te iubim maxim !!!
Si iti dedicam aceasta melodie, intelegi tu de ce :*:*:*

25 nov. 2010

Drop Dead Diva

In toamna asta când am rămas fără ocupație si prieten(lol), am descoperit acest serial, are doar 2 sezoane a câte 13 episoade. Cred ca le-am văzut in câteva zile, episod după episod, ca o drogata ! Nu ma pricep eu prea mult la filme sau seriale, dar asta e unul dintre preferatele mele. Ar fi o versiunea lui Ally McBeal updatata, in bine as zice eu, pentru ca personajul principal nu are atât de multe psihoze si nici nu poarte măsura 0 , cum bine se poate vedea in imagine. Si chiar si fara sa poarte măsura 0 , este unul dintre cele mai încrezătoare si amuzante personaje pe care le-am urmărit vreodată, iti da pofta de viata. O pofta de viata care lipsește multor femei (da știu, am un blog feminist, mereu este vorba despre femei, asta pentru ca bărbații sunt prea simplii :) . Iar lipsa asta a poftei de viata, vine de multe ori din cauza greutății, bate-o vina!!! Dar înainte sa dezvolt ideea cu greutatea , o sa revin la personajul principal, Jane, o avocata de succes care moare, iar in trupul ei ajunge o fotomodela Debbie. Pe scurt Jane e inteligenta, Debbie e frumoasa, partea interesanta e ca Jane dispare, însă Debbie ii păstrează inteligenta... si corpul! Spre nefericirea ei ! Iar de aici începe combinația care pe mine ma fascinat foarte tare, in primele episoade încearcă ea sa slăbească, însă isi da seama ca ii place mai mult sa mănânce, decât sa se înfometeze, dar asta nu înseamnă ca nu se simte in continuare o femeie frumoasa sau ca nu are grija de fardurile pe care le folosește sau de hainele pe care le îmbracă.

Sa revenim la problema asta a greutății...am vorbit eu într-un post despre Mama Natura si alegerile ei pentru fiecare dintre noi, in mare parte nefericite ! Doar ca in cea mai mare parte depinde si de noi, daca vrem sa ne folosim de minunatele daruri cu zâmbetul pe buze, sau preferam sa ne băgăm într-un sac, negru eventual si sa ne mai punem si o punga in cap. Obezitatea e o problema sunt de acord, in marea majoritate a cazurilor din cauza porcăriilor pe care le mâncăm in cantități industriale e foarte ușor sa-l arați cu degetul pe ala care se îndoapă cu un ExtraMega Meniu de la vreun fast-food si sa zici "pai d'asta e gras, de ce mănâncă atât?" Normal ca d'asta e gras, duh, știe si el de ce e gras, ca e plina lumea de oglinzi, la fel cum e lumea plina si de reviste cu fotomodele, care mai de care mai slabe si mai aproape de perfecțiunea dorita in zilele noastre si ce spunem noi când vedem astfel de reviste ? "Ca se poate, se poate sa fi slab si fără celulita". Doar ca nu se poate! Asta e problema! Ca nu e posibil pentru fiecare dintre noi! Pentru ca suntem diferiți si avem nevoi diferite si pentru ca uni mâncăm mai mult , alți mai putin, pentru ca uni se îngrășa imediat ce au pus gura pe un croissant si sunt alții slabi de când se știu. Uni dintre noi avem o voință de fier si alergam si facem sport, mult sport, altii dintre noi cautam sa nu urcam nici măcar o scara si ne folosim de toate lifturile si de toate scările rulante pe care le găsim in drum. Suntem diferiți .(punct)

Problema nu e ca suntem slabi sau grași, problema e mentalitatea oamenilor.Mai întâi a ta, cum te simți tu in interior si cum ii lași pe ceilalți sa te facă sa te simți cu părerile lor care mai de care mai împărțite si răutăcioase. Caci dacă e ceva ușor in lumea asta e sa fi răutăcios si cine stie asta mai bine decat o vrăjitoare ca mine :)

Ce facem cu celulita? Eu zic sa ne băgăm p** -n ea de celulita !!! Mi s-a acrit atât de propria mea celulita cât si de celulita tuturor vedetelor cât si despre cele un milion de creme anticelulitice apărute in lumea-întreaga !!! Oamenii fără celulita sunt mai inteligenți? Mai fericiți? S-au făcut studii pe tema asta? Au mai puține probleme ? Găsesc dragostea mai ușor? Au aflat misterele Universului? Nu cred, care e treaba??? Nu ne mai primesc in costume de baie la mare , dacă avem celulita? S-a dat vreo lege împotriva ei? Se dau amenzi? Nu mai au femeile orgasm din cauza celulite sau nu mai au bărbății erecție din cauza celulitei femeilor???Nu se mai înmulțesc oamenii pe planeta? Celulita asta e mai mediatizata ca SIDA!!!Cred ca dacă subiectul SIDA ar fi mediatizat măcar 50% din cât este mediatizata celulita, ar fi mai putini oamenii bolnavi pe planeta asta de SIDA . Celulita e o imperfecțiune a pielii, treci peste!!!Nu e retard mintal si nici nu-ti diminuează șansele la o viata fericita, pentru ca nu e o boala!!! Nimic nu e perfect pe lumea asta, doar nu credeai ca pielea ta a scăpat de acest blestem!

Când eram eu mai micuță prin clasa a 6a sau a 7a, am avut o tema la limba romana despre modelul nostru in viata, eu am scris despre Teo Trandafir, de ce? Pentru ca e inteligenta si amuzanta ! Teo este singura vedeta teve din Romania care mie imi place, mi-a plăcut dintotdeauna si aparent kilogramele in plus nu afectează inteligența unui om. Ceea ce ii afectează pe oameni este superficialitatea !!! Oamenilor le plac mai mult ambalajele frumos colorate fără conținut, decât un conținut frumos fără un ambalaj siliconat si injectat !

Revenind la serial si la un proverb arabesc "frumusețea vine din interior", cam asta arata si filmul! Iar o personalitate puternica face mai mult decât o mărime 0 !

24 nov. 2010

Pentru femei by Andreea


Deci.. nu am putut sa ma abtin, ma mancau degetele pe tastatura. Dupa cele doua comentarii din care puteam foarte bine sa fac o jumatate de post, ma gandesc ca mai am inca fooooooarte multe de spus. Da! este un subiect intrigant si parerile sunt impartite. Dar hai sa trecem de superficialitate si sa ne uitam adanc in sufletelele noastre pacatoase. Nu trebuie sa si impartasiti. Trebuie doar sa va recunoasteti voua ceea ce simtiti.
Eu.. o sa impartasesc putin. In limita bunului simt. Din respect pentru mine si nu numai. Nu insel. Fara modestie. Dar niciodata. E un principiu pe care il respect pentru ca vreau si pentru ca pot. Dar asta nu inseamna ca intorc capul atunci cand vad un barbat extraordinar in fata mea. Nu inseamna ca toate instinctele mele sunt anesteziate pentru ca acasa ma asteapta cineva sa ma sarute si sa ma stranga in brate. Nu inseamna ca atunci cand trece pe langa mine un barbat care miroase foarte bine nu imi atrage atentia. Nu inseamna ca atunci cand un barbat care se apropie gentil de mine nu imi da emotii. Nu are nimic a face cu dragostea. E doar, simtire. Pur si simplu o atractie care te poate face sa iti pierzi capul. Te POATE face. Daca asta nu se intampla, nu e pentru ca nu simti ca ai vrea sa il strangi in brate si sa il saruti pasional, ci pentru ca nu te lasa constiinta. Femeile singure sunt mai pasionale. (sa zicem). De ce? Pentru ca nu au constiinta atat de apasatoare ca cele care au pe cineva.
Revenind la legile astea alea atractiei, sincera sa fiu, nu cred ca este nicio lege. Se intampla pur si simplu. Fata de oameni la care nu te astepti. Cand te astepti mai putin. Asta nu inseamna ca trebuie sa si concretizezi atractia asta daca nu te simti in stare. Dar nici sa le judeci pe cele care o fac. Eu poate nu m-as simti in stare. Dar le apreciez pe cele carora nu le e frica de ele insele si de ceea ce simt si vor. Eu SIMT! Ma simt atrasa, simt, traiesc. Am o relatie de 2 ani, dar nu m-a omorat ca femeie. Cel putin asta cred, si sper. Inca mai pot sa simt pasiune. Si nu doar pentru iubitul meu. Pot sa ma simt atrasa de un barbat pe care nu il cunosc. Pot sa mi-l doresc fara sa il am.
Da! nu poti sa stai cu cineva din obligatie? Ba poti. Nici nu trebuie sa iti dai seama. Si nici sa recunosti. Nu in fata celorlalti. Dar macar in fata ta. Nu cred ca nu au fost momente de cumpana in care fiecare femeie implicata intr-o relatie nu s-a intrebat daca e locul ei acolo. Si indiferent de raspunsul pe care si l-au dat sau l-au primit de la diverse persoane, au ramas. De ce? Pai.. ganditi-va singurele.
Pasiunea ne omoara. Nimic mai adevarat. Din pasiune isi insala o femeie barbatul. Pardon, din pasiune pentru altcineva. Pentru ca nu gaseste ceea ce cauta acasa. Pentru ca acasa au ramas doar acele obligatii sociale. Da.. sa le spunem tot obligatii. Pentru ca la urma urmei, desi avem posibilitatea sa alegem, unele lucruri le facem din obligatie. Nu acel tip de obligatie. Acea obligatie pe care vrei sa o respecti ca sa nu iti superi persoana iubita. Ajungem undeva in sfera moralului si deviem de la subiect. Ideea e ca pasiunea nu e vesnica. Poate fi inviata. Pentru scurt timp. Dar, odata inabusita, cu greu o mai recuperezi. Si apoi ce intervine? Exaaaact! OBISNUINTA! Si dupa ea, inevitabil, mai ales in cazul femeilor nesigure si speriate de singuratate, maritisul. Care, da, aprob, chiar si din iubire este o afacere. Se dau doi investitori, intotdeauna unul investeste mai mult iar castigurile sunt invers proportionale cu bugetul investit. Si in casnicie exista situatii de criza, si casnicia da faliment. Si atunci.. in unele cazuri apar alti investitori. Uneori, nu.
Imi asum repetitia (am spus acelasi lucru in comentariul scris la postul Adrianei), poti sa simti pasiune pentru un necunoscut. Poti sa arzi de dorinta fara sa iubesti. Dar niciodata nu o sa poti sa iubesti o persoana care nu trezeste niciun simtamant in tine. Poti sa o respecti, sa o vrei alaturi pentru ca iti ofera siguranta, poti sa o consideri minunata. Nimic mai mult. Si atunci, se ridica semne de intrebare. Intrebarea intrebatoare este.. vrei un raspuns?
Cred ca am intrigat destul de multe persoane, asa ca ma opresc aici, deocamdata.

21 nov. 2010

Enjoy :)

I am timid
And I am oversensitive
I am a lioness
I am tired and defensive
You take me in your arms
And I fold into you
I have insecurities
You show me I am beautiful

Love me or leave me just take it or leave it
It's not that I'm needy just need you to see me
Take me, free me, see through to the core of me
Take me, free me, there will be no more pretending

I am temperamental
And I have imperfections
And I am emotional
I am unpredictable
I am naked
I am vulnerable
I am a woman


I am opening up to you

Love me or leave me, just take it or leave it
It's not that I'm needy, just need you to see me
Take me, free me, see through to the core of me
Take me, free me, there will be no more pretending

Now I stand before you with my heart in my hands
I'm asking you to take me just the way that I am

Please lay down your arms
Do you know me?
Make me feel safe from harm

Oh just take me, free me, see through to the core of me
Take me, free me, there will be no more pretending

I am temperamental
And I have imperfections
And I am emotional
There'll be no more pretending

Hai Hui prin.. Cluj (partea a doua)

Ca o continuare a primului post, dar in alta ordine de idei, nu doar Clujul m-a impresionat si mi-a schimbat putin perceptia despre viata si timp. Ci si oamenii cu care am fost si pe care i-am intalnit acolo. Acei oameni care au reusit sa faca din week-endul acela unul pe care nu il voi uita. Si sunt sigura ca nici ei. In primul rand.. prietenele mele iubite. Am fost nedespartite. Ne-am bucurat de fiecare clipa impreuna. Apoi.. au mai fost si clujenii, lenti ce-i drept, care ne-au creat atmosfera de lumi paralele. Si.. cum nu ar fi fost de ajuns, oamenii la care m-as fi asteptat cel mai putin (si ma rusinez de asta) sa isi petreaca timpul cu noi doar ca sa ne faca sa ne simtim bine. Prietenii Adrianei, la inceput, ai nostrii , acum. De culoare.

Am sau mai bine spus, mi-am desfiintat toate miturile pe care le-am auzit de-a lungul timpului despre negri. Sau cel putin, o parte. Spre rusinea mea, si eu ma incadram intr-o oarecare masura in acea categorie de oameni ignoranti care cred ca cei care nu seamana cu noi sunt cazuti din copac. Am fost surprinsa sa aflu ca nu este deloc asa. Abia acum inteleg inclinatia Adrianei spre ei.

In primul rand.. sunt dezinteresati. Tot ce fac este pentru ca vor, pentru ca li se pare natural, si pentru ca pot. Dar nicidecum pentru ca vor ceva in schimb. Atunci cand ai bunavointa sa faci asta, sa le rasplatesti ospitalitatea cu cea mai mica atentie se bucura ca niste copii si isi deschid sufletele.

Apoi, ar mai fi bunul simt. Nu ..nu politetea.. Bunul simt.. atat de rar intalnit printre noi. Acel bun simt care il face pe un barbat sa ii deschida usa de la masina unei femei pe care o cunoaste de doar cateva ore. Acelasi bun simt care il face pe acelasi barbat sa aibe grija de cea pe care o cunoaste de ceva timp dar si pe cele doua noi venite ca si cand ar avea o comoara de pret.

Daca la acest bun simt mai adaugi si putina placere si dorinta de a bucura pe cineva, am obtinut reteta perfecta. De aceasta reteta am avut noi parte. . A trebuit sa ajung in Cluj ca sa ma simt eu. Sa fiu impacata cu mine. Sa rad din toata inima si sa zambesc cu toti dintii. Sa nu simt oboseala, somn, frig, foame, sau febra musculara. Nu as fi simtit nimic nici daca as fi dormit pe strada in parc si as fi mancat numai covrigi de la « Petru ». In trei zile cat am stat acolo, am avut parte de mai multa fericire decat am avut in ultimii 5 ani.. Am simtit ca traiesc..

Si oamenii astia, si-au ignorat toate planurile ca sa isi petreaca timpul cu noi. « Vous êtes bien ? c`est bon? C`est ok? Vous voulez quelque chose ? Vous voulez qu`on va autre part ? C`est moi qui aura soin de vous. Mais ne t`inquiete pas, c`est désinteressé!” Nu cred ca am fost intrebata de atatea ori daca mi-e bine, daca vreau ceva, daca vreau sa fac altceva. Nu cred ca i-a pasat cuiva asa de mult de ceea ce simteam eu in momentele alea. Si e trist sa spun asta. Dar nimeni din cei pe care ii cunosc (mai mult sau mai putin) nu ar face asa ceva. « Nu ati mai fost pe stadion pana acum ? Nu-i nimic, mergem impreuna ! » (in conditiile in care statuse toata ziua dupa noi). “Putem sa navalim ca turcii cu bagajele la tine ca nu avem unde sa le lasam? Sigur, stati ca va pregatesc si micul dejun. » Dupa multe nedumeriri legat de ceea ce am vrea sa mancam , am zis ca mai bine plecam cu el la vanatoare de mancare. « Vreti aici ca e aproape ? » (era in tricou si isi lasase masina la scara.. doar nu mergeam departe). « Ah… am vrea sa mancam la Mc.. e departe ? nu.. dar mai bine luam taxi-ul.. » Normal ca era la celalalt capat la orasului, dar ce mai conteaza ? « noi, (ca niste pupeze ce eram) am vrea sa ne mai plimbam. Sigur, dar eu nu pot sa merg cu voi. Sunt racit (ii era vizibil rau) si sunt doar in tricou. Dar va conduc pana mai incolo. » E… condusul asta .. a facut sa ramana cu noi toata ziua. Si am umblat atat de mult incat credeam ca or sa ne cada picioarele. Ne-au primit in locul unde ei se simt cel mai bine. Bar si clatitarie. Am fost dezamagite sa aflam ca duminica nu se servesc clatite. Dar am fost cu atat mai incantate cand am vazut ca pregateste una special pentru noi. Sa mai spun ca era atat de buna incat ne-am fi lins degetele ?

Apoi bineinteles ca am navalit inapoi la el acasa sa ne schimbam. Nu eram decat 3 fete, cu 3 sifoniere. Totusi, a simtit ca poate avea incredere in noi si ca poate sa ne arate putin din ceea ce inseamna viata lui. Sa nu mai punem la socoteala ca am alergat la gara sa luam bilete, si ne-a asteptat. Apoi am alergat spre stadion (logic ca eram in intarziere dar nu i-a pasat). Nu ne-a scapat o clipa din ochi. Si-a chemat si ajutor, nu care cumva sa patim ceva. Ne-au dus sa mancam.Au urcat cu noi in tren sa fie siguri ca stam bine si sa ne urce sifonierele in compartiment.

Incetisor asa, am simtit cum ne lasa sa patrundem in viata lui. A lor.

Acum, spuneti-mi mie ce roman ar face asta ? Nu spun ca nu ar putea fi. Dar eu sunt sigura ca, personal, nu am intalnit unul. Nu stiu daca am reusit sa prezint situatia atat de clar incat sa va dati seama cum a fost. Sa intelegeti exact ce vreau sa spun.

Adri si Lulu stiu despre ce vorbesc. Mai mult Adri.

Eu am ramas.. « étonnée “. Nu pot sa zic decat.. RESPECT.

20 nov. 2010

23 years old: "I wanna go back to my mom's house!"

3Years old: My mom is the best! 7 years old: "Mom, I love you!" 10 years old: "Mom, whatever!" 16 years old: "OMG, my mom is so annoying!" 18years old: "I wanna leave this house!" 23 years old: "I wanna go back to my mom's house!" 50 years old: "I don't wanna lose my mom!" 70 years...old: "I would give anything for my ......mom to still be here with me!"

Cine nu are mama ca a mea.. sa isi cumpere :)
Nu am multe de zis.. doar ca.. sunt fericita sa am familia pe care o am.. sunt mandra ca sunt ai mei.. si cu cat aflu mai multe detalii despre ceea ce altii nu au avut, imi dau seama ca sunt cu adevarat norocoasa. Am o familie mare, cu oameni mari. Imi pare rau ca nu toti au parte de asa ceva. E pacat sa cunosti oameni cu adevarat speciali care nu s-au putut bucura de afectiunea si aprecierea pe care o meritau. Dar pentru cei apropiati mie, familia mea e si a lor. ;)

So..mama here we coooomeee ! :)

19 nov. 2010

I put a spell on you

La vremuri noi, haine noi !
Aproape un an a trecut de cand mi-am facut blogul si avand in vedere ca s-au schimbat foarte multe lucruri in tot anul asta, am zis ca si blogul merita un nume nou, plus ca acum suntem 3 pupuze care scriu pe blog , asa ca aveam nevoie de un nume reprezentativ :) Dedic aceasta melodie tuturor vrajitoarelor :))

18 nov. 2010

Hai Hui prin.. Cluj

Ma tot gandesc de ceva vreme cum as putea sa incep postul.. Sunt atatea lucruri de spus incat nu stiu de unde sa incep.. Totusi ma gandesc ca cel mai logic ar fi cu inceputul.
Acum putin timp, ne-am gandit (Adri, Lulu si eu) ca ar fi dragut sa ne rupem putin de cotidian si sa plecam intr-o calatorie. Asa ca.. Adri a ales Cluj-Napoca. Sincer, nu cred ca ar fi putut sa faca o alegere mai inspirata de atat. Toata lumea ne intreba (pe mine inca ma mai intreaba) cu ce ocazie, de ce acum, de ce acolo. Eh, de ce ar putea trei prietene sa isi doreasca sa plece intr-un oras strain, pe care nu l-am mai vazut si de care am auzit numai lucruri bune ? Pai.. pur si simplu, pentru ca vrem si pentru ca putem.
Asa ca cele trei pupeze si-au luat boccelutele la spinare (bineinteles ca aveam la noi un sifonier intreg) si ne-am urcat in tren. Dupa spumele de rigoare in momentul in care ne-am dat seama ca locurile noastre erau deja ocupate si nu aveam loc in compartiment nici sa arunci un ac, am reusit sa ne cuibarim in cele din urma si.. am plecat. Taaare obositor drumul, somn putin spre deloc, dar cand am ajuns pe fata aveam imprimate, pe langa urmele de la pernele improvizate, niste zambete de la o ureche la alta.
In momentul in care am coborat din tren mi-am dat seama si de schimbare. Eram intr-o alta lume. Acolo oamenii nu se grabesc. Acolo, cofetariile sunt deschise la ora 6 dimineata. Acolo oamenii se intalnesc la acele cofetarii sa isi bea cafeaua impreuna si sa se pregatesca pentru o noua zi de munca. Ca sa nu mai vorbim de oras.. culoare, armonie, design, nou si vechi, vesel si impunator, toate se imbina pe orice straduta te-ai duce. Nu a fost usor sa pierdem vremea tinand cont ca umblam cu sifonierele ambulante dupa noi, eram rupte de oboseala, ne dureau oasele si ne doream extrem de tare un dus. Dar dupa cateva ore de asteptare si multe cautari pt o toaleta (una lume este ca o bunicuta), am reusit sa ajungem « acasa » , adica in cel mai frumos apartament, in motul Clujului. Privelistea ne-a surprins atat de tare, incat toata oboseala a disparut. Nu am facut decat sa aruncam bagajele pe hol, sa facem dus si sa plecam.
Cu apartul de fotografiat la spinare am mers fal-fal prin Cluj. Nu ne-a scapat nimic.. muzeu (DA !!!!! am fost la Muzeul de Arte), catedrala, piata, parc, cetate, cofetarie, covrigarie, stadion. Bodega, club.. am vazut tot ce am putut J
Si daca am tot mentionat cuvantul « bodega ».. am fost intr-una chiar draguta. Ne doream sa bem o bere, un suc, o cafea, orice. Arata ca o corabie scufundata.. masa .. continea 3 piese : in loc de picioare, doua lazi goale de bere, iar pe post de blat.. o USA J) nu am fost atenta daca avea si clanta. Peretii pictati foarte colorat, probabil de niste copii fugiti de la scoala, de tavan atarnau plase pescaresti, saci (ca aia invechitii ai bunicului) , pentru lumina zacea o lumanare intr-o halba goala… per ansamblu era funny si interesant. Partea si mai interesanta era ca, desi avea suprafata unei camere normale (deci nu foarte mic dar nici prea mare) la bar « serveau » vreo 10 persoane. Am pus ghilimele, pentru ca noi nu am fost serviti.. era shimb de tura si se pare ca timp de 15 minute pe nimeni nu interesa de clientii din bar. Bine.. eram singurii clienti, 5 la numar. Dar chiar si asa.. Oricum am apucat sa facem poze.. si sa ne distram copios.
Chiar si Muzeul de Arte (spre surprinderea unei vrajitoare sefe) a fost interesant. Am facut un tur rapid (maxim un sfert de ora J) si am vazut de toate : Tonitza, Luchian.. si fel si fel de tablouri apartinand unor pictori ale caror nume, din pacate, mintea mea de inculta nu le poate retine.
Daca ma gandesc mai bine, chiar si daca nu am fi vazut nimic concret, si am fi umblat pur si simplu ar fi fost ok. De fapt asta am si facut. Am umblat zi si noapte. Am facut febra musculara dar este bine.. de cate ori am urcat primele zile scarile de la lucru, sau cele de la bloc, imi aduc aminte cum urcam scarile de la « cetatuie » si ce figuri extenuate aveam. Am avut (cred ca pot chiar sa zic ca «noi toate am avut ») talpile in pioneze. Dar a meritat sa stam doua nopti pe tocuri.
Tot ce am facut a meritat. Nu regret nimic. Si as face-o din nou.
Ar mai fi inca multe de povestit, dar nu vreau sa devin plictisitoare, mai ales ca imi incurc ideile.Totusi.. pentru informatii suplimentare lasati comentariu J)

14 nov. 2010

"Romanica noastra sau Frantuzoaica lor?"

M-am trezit azi la 7 dimineata din cauza durerii de masele si, din lipsa de ocupatie, am inceput sa "rasfoiesc" internetul.Am dat peste blogul lui Huidu (despre care o sa scriu cu alta ocazie ) unde am citit articolul care da si numele postarii de fata: "Romanica noastra sau Frantuzoaica lor". Am citit aberatiile autoarei plus numeroasele comentarii legate de acel articol. As putea sa comentez fiecare afirmatie a tinerei si sa aduc zeci de argumente contra dar m-as intinde prea mult si mi-e teama ca o sa imi ia cumatra bani pe spatiul ocupat pe blog :))
"(...)asa cum e, tara mea e casa mea. Si asa cum pe parinti ii iubesti si ii critici pentru anumite decizii proaste sau cuvinte dure, in final tot ii iubesti." Da, corect! asa ar spune orice copil crescut intr-o familie cat de cat normala, cu mama si tata care au grija sa nu-i lipseasca nimic copilului si , eventual , mai au timp si de ceva gesturi de afectiune. Dar sunt sigura ca un copil nascut "din flori", dintr-o mama alcoolica si un tata necunoscut, care a crescut printre palme si injuraturi si a fost trimis sa cerseasca sau sa fure de cand a inceput sa mearga in picioare, are o parere diferita fata de iubirea de parinti. La fel vad eu treburile si cu Romania si cu romanii. Pentru unii muma, pentru altii ciuma.
Cei care ma cunosc stiu ca ma numar printre "dobitocii" care au plecat din tara pentru ca "nu mai puteam de bine" si pentru ca, in ciuda studiilor si competentelor, nu am avut niciodata un job care sa imi aduca satisfactie materiala. Una dintre diferentele majore intre Romania si alte tari este ca la noi exista munca multa pe bani putini, in timp ce in alte parti remuneratia este direct proportionala cu munca depusa.
"(...)fuga de responsabilitatile pe care le ai in tara natala iti vor da mereu un minus in fata angajatorilor din afara." Alta aberatie emanata de o persoana care habar n-are ce inseamna sa muncesti in alta tara. In Romania am fost angajata la firme care se voiau "multinationale". Sa-mi explice si mie cineva ce inseamna firma multinationala? Patronul e strain si a venit in Romania sa deschida o firma, nu ? Cam asta am inteles eu din multinationalele de la noi. Am cam divagat de la subiect...voiam sa ajung la faptul ca aici unde sunt, lucrez intr-o firma cu adevarat multinationala si n-am observat niciun minus, niciun comportament diferit al managementului fata de angajatii straini.
"(...) metrourile din Romania arata de 10 ori mai bine decat cele din Paris, trenurile lor sunt aproape la fel ca la noi " Woooow! asta da afirmatie. Pai mi s-a ridicat parul pe mine de nervi cand am citit. As trimite-o pe tanara sa faca o calatorie cu trenul rapid, numit si "Foamea", pe ruta Iasi -Timisoara. Dar nu, nu vreau sa-i irosesc 24 de ore din viata, e destul sa circule cu acelasi tren doar de la Ilia la Lugoj, de exemplu, unde linia e NEelectrificata (anul 2010 d.Hr) adica mai putin de 100km in vreo 3-4 ore ( depinde de anotimp si de umoru lui Zamolxis). Ca sa nu mai vorbesc de ceva trenuri personale cu care am avut onoarea (si curajul ) sa circul prin zona Sucevei. Newsflash! Garniturile care compuneau Orient Expressul prin anii '50 - '60, circula in Romania acum. Deci tanara are dreptate, nu e mare deosebire intre trenurile din Franta si cele de la noi. Noooo... deloc!
Si inca un citat, ca nu ma pot abtine! asta m-a lovit sub centura. "Imi iubesc tara cu tiganii ei! Am copilarit intr-un cartier renumit pentru tiganii lui. Si o data nu mi-a fost frica sa ies pe strada. In Franta insa, femeile o luau la fuga pe strazi sa nu fie acostatae de negri. Dar tot mai rai sunt tiganii nostri ca stau intr-o satra si traiesc izolati, decat negrii lor, nu?" Par ou commencer? Pai in primul rand sa ma lamureasca cineva si pe mine: tiganii nostrii traiesc izolati in satre sau in anumite cartiere la oras? autoarea aberatiei a crescut in Bucuresti sau in satra? ca nu mai inteleg. Dar probabil nu se intelege nici ea pe ea ....Saracele frantuzoaice...ar trebui sa fie toate campioane la maratoane si la atletism, cat le antreneaza negrii alergandu-le zilnic pe strazi /:) Am vizitat si eu Parisul, nu foarte in amanunt ce-i drept ( iti trebuie ani ca sa vezi tot) si am trait in Franta si nu m-a alergat nimeni ( oi fi eu mai norocoasa sau nu sunt pe gustul negrilor ).
Oricum, ma bucur ca nu a comparat Romania cu Elvetia sau Austria ....desi sunt sigura ca gasea si pe acolo mizerie pe jos, cersetori si metrouri mai nasoale decat in Bucuresti :

In mod normal, nu as fi dat atentie articolului pentru ca, la urma urmelor fiecare are dreptul la opinie.Dar ma enerveaza oamenii care cred ca detin adevarul suprem si restul, care fac/cred altfel sunt niste "dobitoci".
Oricum ii doresc succes si prosperitate tinerei pioniere si sper sa gasesc si eu Romania aia infloritoare pe care o vede (numai ) ea cand vin in vacanta.
Deuces!

3 nov. 2010

Attraversiamo

Gata am văzut filmul mult așteptat (Eat, Pray, Love) ! Tre' sa fac si eu pe criticul de film , măcar o data. Aveam impresia ca filmul este făcut exclusiv pentru cei care au citi cartea, pentru ca dacă nu ai citit-o nu înțelegi nimic din film ! Defapt cred ca asta e si motivul pentru care câțiva critici de film frustrați si francezi se adunaseră ei într-o emisiune si ziceau ei ca filmul asta transmite mesaje nepotrivite ! Mda, știu prea puține scene de sex pentru publicul francez ! In fine, atat filmul cat si cartea sunt cat se poate de americane iar acest lucru nu este pe placului unui public asa pretențios ca cel francez , dar revenind la film...nu stiu de ce scenariul nu a urmarit firul acțiunii exact asa cum era transpus si in carte? Pentru ca asta era interesant si ar fi fost interesant si pentru cei care nu au citit-o!

Mi-a plăcut Julia Roberts, nu este una dintre actrițele mele preferate, dar in filmul m-a surprins plăcut (pe mine, marea critica de film :). Iar de bărbatul lu' Penelope Cruz nici nu vreau sa vorbesc, pentru ca nu am observat cum a jucat :) eram prea ocupata sa salivez, nu doar ca e el super hot dar mai interpretează si rolul unui brazilian, cunoscuta fiindu-mi slăbiciunea pentru aceasta nație, imaginați-va impactul pe care la avut Joaquim (pentru mine) Javier (in buletin)Bardem in acest film asupra mea.

Alt efect pozitiv in film a fost Italia, au reușit americani din nou sa surprindă Italia cum nu se poate mai frumos, bine in general americanii când fac un film într-o țară europeana (mai putin Romania) surprind doar lucrurile frumoase pe care in realitate le găsești mai greu. Si mai greu dacă ești roman :))

Mi-a plăcut ca in film nu s-a pus atât de mult accent pe rugăciuni! In carte se ruga foarte mult!Iar uneori era chiar plictisitor, mai ales pentru ignoranții ca mine ca habar nu au de practicile yoghine!

Ca orice film are si parți bune si părți rele si fani si critici..nu poate fi pe placul tuturor, iar asta zic eu ca e un lucru bun :)





2 nov. 2010

"Ati îmbătrânit degeaba!"

Cam asa spunea o doamna într-un autobuz, acum câteva zile, unei doamne si mai in vârstă ca ea ! Evident ca este vorba despre un conflict intre generații, da, dragi mei cititori, azi vorbim despre tineri, adolescenți, moși si babe! :)

Aparent sunt si eu o baba, care nu ii mai înțelege p'ăștia tineri ! :)) Sa va zic o poveste foarte hazlie, o puștoaică de vreo 11 ani, ma întreabă "tu ai prieten?", o întrebare care in mod normal nu ma deranjează absolut deloc, adică dacă ma întreabă Andreea, sa zicem , știu exact sa-i răspund, ba mai mult înțelege si fără sa-i explic eu prea mult. Ii răspund asa mandra de mine "Nu!", fără sa prevăd următoarea întrebare "De ce?" . Aici m-a blocat, ce-i zic? Nu pentru ca bărbații sunt niște porci :)), nu pentru ca vreau sa fiu independenta :)), nu pentru ca vreau sa profit de timpul meu la maxim :)), nu pentru ca nici măcar nu caut un prieten :)). Cam greu sa-i expun astea unei fetite de 11 ani ? Mda, nu prea aveam cum, asa ca i-am zis mai cu juma' de gura, ca nu prea am timp ca blablabla (bullshit) si am deviat subiectul. La care ea imi spune "Eu am prieten! E bogat! Nu prea imi place de el! Dar părinții lui sunt avocați, am fost la munte împreună, facem o grămada de lucruri împreuna ..." Eram like WTF ?!? Asta mica e aproape măritată, ce ii învață in zilele astea la scoală ?!? Sau mai bine zis, ce e in capul părinților ??? Parca tot ceea ce credeam eu pana la momentul respectiv se ridicase asa deasupra mea si simțeam cum ma lovește in moalele capului cu un ciocan ! Iar lovitura de gratie a fost data de puștoaică, care se uita la o poza de-a mea de pe birou(o poza cu echipa Juventus) si îmi spune "dacă nu ai timp de prieten sau ne te interesează sa stii ca nu ar trebui sa ți poze cu băieți la tine in camera" SCREAM!!!

Dintr-un motiv sau altul noi nu prea avem acces la viata părinților noștri dinainte sa existam noi si mai mereu ni se servesc pe tava doar anumite aspecte din tinerețea lor in general niște clișee. Personal nici nu am nevoie sa aflu detalii :)) Doar ca faptele, rămân fapte, fie ca au fost făcute acum 10 minute fie ca au fost făcute acum 10 ani ! Asa ca nu ma deranjează ca nu știu ce au făcut ai mei in tinerețe, nici nu ma interesează dealtfel, nu e treaba mea sa-i judec, dar ce ma deranjează e ca TOATĂ LUMEA UITA!

Uita ca au fost tineri, uita ca in tinerețe ai activități de tânăr , care in marea lor majoritate implica: lipsa de interes fata de adulți, lipsa de responsabilitate, dezinteres totala si rupere de realitate. Toate astea se întâmplă tinerilor si fără sa consume substanțe interzise :)) E definiția generala a unui tânăr, asa ca fie ca se întâmpla in ani '70 fie ca se întâmpla in anii '00 e același lucru ! Singurul lucru care se schimba o data cu trecerea timpului este paleta de activități.... iar din acest motiv apar conflictele si nicidecum pentru ca uni ar fi mai responsabili decât alți sau mai maturi.

Fiecare generație cu activitățile ei ! Poate ca asta e si motivul pentru care suntem îndemnați sa TRĂIM CLIPA! Si ca cel mai important moment din viata noastră este ACUM ! Lucrurile evoluează ! Nu putem sa ne dorim nici sa fim mai tineri, nici mai bătrâni, la fel cum nu putem sa le cerem tinerilor sa fie mai maturi sau bătrânilor sa fie mai cool ! Lucrurile sunt asa cum sunt, acum ! Poate peste o ora se vor schimba, dar pana o sa înțelegem ca fiecare om are propriul sau timp si ca oricâtă morala si teorie si lupte am duce, nu v-om schimba nimic, conflictele astea or sa existe mereu !

Bunica-mea s-a născut în timpul războiului, maica-mea în timpul emancipării femeii în vremuri comuniste, iar eu  la începutul democrației. Este destul de evident ca fiecare dintre noi are propriul ei timp, propria generație si desigur conflicte...

Ar fi bine sa îmbătrânim si noi cu un scop :) si sa nu ajungem babe isterice care urla la copii din fata blocului pentru ca ... se joaca ! :))