Sper ca anul 2011 sa fie cel mai bun an posibil !!!

Ce ar mai fi blogu' asta fără un post in ultima zi a anului, ca asa se obișnuiește e posibil sa intre chiar in cartea aia cu superstiții si obiceiuri de Anul Nou.  

Mai sunt doar câteva ore din anul asta...la mine in cartier deja se aud bombe, miroase a fripturi, iar eu mi-am pus bigudiu-rile in par si am atârnat vâscul de o lustra :)). A fost un an bun? Cu siguranța a fost un an pe care nu-l voi uita curând si sunt atâtea lucruri care s-au întâmplat in acest an si de care vreau sa ma lovesc si in anul următor...S-au întâmplat si 'nasoale' din care am avut ce sa învăț si de care sper sa nu ma mai lovesc :).

Asa ca despre 2011...numai de bine!!! Sper sa avem toți un an de nota 10 !!! Si cum imi place mie sa spun, SA FIE CEL MAI BUN AN POSIBIL !!! 

Tradiții romanești de Crăciun

Si din nou despre Romania...post de mare angajament, normal ca tot despre Romania, ca doar aici trăiesc, poate daca eram in alta țara unde umbla câini cu covrigi in coada nu aveam despre ce sa scriu si as fi putut chiar sa devin emo ca sa arunc audienta-n aer.
Tara asta a mea e departe de a fi idilica,  si când zic departe ma refer la ani lumina, ceva imi spune ca isi vor face miliardari case pe Luna si noi tot in căcat o sa ne scăldăm. Înainte de Crăciun m-am uitat oripilata la omu' ala de s-a aruncat de la etaj in Parlament... fără cuvinte...poate totuși trebuia sa moara ca sa-si demonstreze punctul de vedere si sa stârnească ceva mila printre cei care l-au numit 'las', mie personal gestul lui mi se pare departeeeeeeeeeeee de a fi încadrat la categoria 'lașitate'...dar cine sunt eu sa știu.

Da, Romania pare o gluma proasta, un coșmar din care speri sa te trezești, un bâlci, un haos total, un circ al ciudaților, cu care nu putem sa ne mândrim si nici de care nu ne putem ascunde, avem de toate si totuși nimic. Insa, uneori, foarte rar, o data pe an...ni se face dor de Romania noastră, asa cum o știam odinioară, pentru ca se spune asa: 'Crăciunul este acea sărbătoare, când ti se face dor de casa, chiar si când ești acasă'...eh imaginați-va cât de dor le este celor care sunt la mii de kilometrii de Romania. O data pe an, toată lumea uita de știrile de zi de zi pe care le citește despre Romania, despre țigani, aurolaci, maneliști sau câini vagabonzi, brusc fara sa vrem...uitam de toate astea si prin mintea noastră umbla doar gândul  la cozonacii bunicii, la sarmalele mamei, la vinul fiert al tatălui, la cântările colindătorilor, la sunetul zăpezii,si la mirosul de acasă...

Anul asta am avut plăcuta surpriza sa aud din toate părțile un lucru care mi-a întărit ideea despre Crăciun, aceea ca este al copilăriei, romanii au spus împreună : 'păcat ca nu e zăpadă!' Tineri, bătrâni, oameni serioși, copii au privit împreună pe fereastra așteptând un fulg de nea...

In așteptarea asta a zăpezii, eu am descoperit ca aici la noi încă mai exista tradiții, de care nici nu am știut, de care am uitat sau pe care le-am revăzut cu plăcere...cu cât te îndepărtezi de București si mergi spre centrul tarii, in sate, descoperi lucruri  si oameni ce au sfidat timpul.Oameni ce isi poarta mândri in zi de sărbătoare costumele tradiționale, oameni ce merg la colindat, merg cu capra, cu ursu sau la udatul de fete... Oameni ce întind hore si asculta muzica populara si pregătesc mâncărurile alea de care noi nu suntem mândri pentru ca nu sunt suficient de fitoase si nu au nume pompoase, dar de care  ni se face al dracu' de dor cand suntem departe de casa, iar dupa ce ne-am înfruptat cu prosciutto, jamon serrano sau foie gras  ne dam seama ca asa ar merge o mămăliguța cu brânza si smântână de simțim apa-n gura.

Romania de odinioară cred ca înseamnă înainte de orice...o Românie a tradițiilor, a dansurilor populare, a muzicii tradiționale si a obiceiurilor...am auzit o urare de Crăciun ce mi-a plăcut extrem de mult : CRĂCIUN CU LUMINA ! Cred ca de asta avem nevoie...de lumina...

E Crăciunu'

Nu chiar azi, dar in câteva zile... se spune ca omul are 4 vârste : vârsta la care crede in Mos Crăciun, vârsta la care nu mai crede in Mos Crăciun, vârsta la care este Mos Crăciun si vârsta la care arata ca Mos Crăciun. Fiecare dintre aceste vârste cu bune si cu rele, însă poate ca cel mai important e sa avem parte de fiecare dintre ele, pentru ca in final bogăția se pare ca nu se calculează in conturile din banca sau in numărul de mașini din parcare ci in numărul zilelor fericite pe care le-ai trăit, cu cât mai multe cu atât mai bogat.

Poate fi totuși adevarat, Crăciunul si Mos Crăciun sa fi fost inventate de proprietarul unui magazin, dar trebuie sa recunoaștem ca e o invenție care aduce multe zâmbete pe fetele tuturor si in epoca asta in care trăim zâmbetele sunt din ce in ce mai greu de distins, eu zic totuși ca avem nevoie de Crăciun si de spiritul asta de poveste in care doar cei mici mai cred.

Am văzut la Brașov acum câteva zile cea mai frumoasa ninsoare de anul acesta, poate ca suna ca un clișeu, dar chiar m-am simtit fericita sa vad cum ninge, la fel m-am simtit si cand am văzut Bucureștiul plin de lumini care mai de care mai colorate fie ele si de prost gust cum au spus multi, la fel cum m-am simtit cand am auzit primele colinde cantate de cântăreți profesioniști. Poate ca este un clișeu Crăciunul, dar având in vedere ca avem parte de el doar acum si doar o data pe an zic ca ar fi frumos sa ne bucuram cat mai mult, pentru ca daca ni se va face dor de el in timpul verii nu il vom regăsii nicăieri.

Sunt conștientă de faptul ca pentru multi e o zi ca oricare alta, uni muncesc, alți nu au bani sa cumpere nimic pentru Crăciun, alti pur si simplu nu cred in aceasta sărbătoare. Fie cum o fi, comerciala, americana, de prost gust, e totuși o sărbătoare, iar foarte putini dintre noi au șansa sa se bucure de ea. Poate cu gândul la cei care nu au zăpadă, deși\ isi doresc, cu gândul la cei care nu au orașele împodobite cu milioane de lumini colorate pentru ca nu au nici măcar curent electric, cu gândul la cei care nu pot fi cu familie lor pentru țară lor e in război...poate cu gândul la toți acești oameni ar trebui sa apreciem mai mult Crăciunul si pe toti cei dragi pe care ii vom avea strânși in jurul mesei, fie ea una plina sau mai putin plina, cu gândul la ei sa fim mai mulțumiți si mai fericiți!

Inițial nu voiam sa împodobesc bradul, însa m-a cuprins spiritul Crăciunului  fără sa vreau si o data cu bradul o sa ascult din ce in ce mai multe colinde (ma rog, mai putin Hrusca, nu pot cu el :))

...va urma ;)

I.. do... NOT

"De ce nu te-ai insurat?"
"Stiam ca nu pot fi fidel.. si nu puteam face niste juramite false..."

Restul.. prefera sa minta, sa promita.. si sa insele. :)

Aceeasi persoana (barbat la 63-64 de ani) spune: "J`ai pas de regrettes, j`ai seulement quelques remords".. Sper sa pot spune si eu la fel peste 40 de ani..

Saratorile vin..

Sa vorbim despre.. Craciun. Cu bune si cu rele, asa cum e el. Desi tindem sa credem ca este cea mai fericita perioada din an, trebuie sa recunoastem ca nimic nu este perfect. Nici macar Craciunul. Este sarbatoarea mea preferata, dar nu mereu ma bucur cu adevarat de ea. Si nu vorbesc de Ajun sau de ziua de Craciun, cand sunt cu familia si atmosfera calda imi ajunge pana in maduva oaselor, ci de zilele ce preced aceste doua zile.
In mod normal, desi azi pot sa spun ca a devenit mai mult un cliseu decat o realitate, suntem mai buni. Sau ar trebui sa fim. Dar daca stam sa ne gandim mai bine, putini sunt cei care fac o fapta buna din suflet, si cei care sunt intr-adevar marinimosi fac asta tot anul, nu doar 3 zile pe iarna. Dar toti speram ca daca ajutam acum in prag de sarbatori pe cineva, compensam cu toate momentele in care am fost indiferenti. Ei bine, cu o floare nu se face primavara.
Mergem mai departe, si ne dam seama ca in aceasta perioada sunt brusc mai multi nevoiasi. Si nu .. nu este o iluzie optica, nu ne inselam, ei nu au fost acolo tot anul . Dar de sarbatori in general se inmultesc subit. Efectul? Te fac sa te simti prost cand treci pe langa ei si te gandesti ca au nevoie de tine. Te abordeaza cu colinde, cu povesti de viata sau pur si simplu se uita la tine rugator. Dar daca ai ajuta macar jumate din cei pe care ii intalnesti intr-o zi obisnuita in drum spre munca, la randul tau ai avea in scurt timp nevoie de ajutorul altora. Ma simt vinovata cand trec pe langa un cersetor sau un simplu om nevoias care nu spune nimic, dar in sufletul lui spera ca cineva sa ii intinda o mana de ajutor, si nu ii dau nimic. Dar ma gandesc daca pe mine m-ar ajuta macar un sfert din cei pe care i-am ajutat eu.. dar sa nu deviem de la subiect. Deci.. atmosfera creata este departe de a fi de sarbatoare.
Pe langa asta, poate sa fie un prilej de tristete. Din motive variate: multi nu au ce sa puna pe masa, nu au cu ce sa le cumpere cadouri copiilor, nu isi permit sa se bucure. Nu e motiv de fericire, e motiv de calculat bugetul. Si din toate celelalte zile ale anului, cred ca acum se simte cu adevarat lipsa a orice. Nu doar a banilor, ci poate si a celor dragi; nu degeaba se spune ca e sarbatoare de familie. Iar atunci cand nu ai cu cine sa te bucuri, practic nu ai ce sa sarbatoresti.
Mergem maaaai departe, si ajungem fix in supermarket, unde incepand cu 1 decembrie, se declara luna cumparaturilor. Si cara romanul ... si cara.. si cara.. si se calca pe picioare in magazine.. si se inghesuie.. si vorbeste urat, injura, se cearta cu concetateanul care i-a furat ultima foaie de sarma.. si se cearta cu casiera ca sunt produsele scumpe (de parca ar fi vina ei)..si restul il stiti si voi.. ca doar toata lumea face cumparaturi si traieste pe viu aventurile din magazine. Apoi, dupa 1 ianuarie romanul cara din nou.. de data asta insa, gunoi.. si cara..si cara.. si isi da seama pe cat alimente a dat banii degeaba.. cati bani au fost aruncati pe fereastra doar ca sa fie in rand cu lumea.. si sa nu plece cu strictul necesar din magazin ci muult.. muuult mai mult decat altii.. sa vada lumea ca.. are cu ce.
Morala? Ar fi ideal ca toti sa ne gandim macar acum (daca nu se poate tot anul )cu un gram mai mult la ceilalti si mai putin la noi. Sa ne purtam civilizat, sa ne bucuram de fiecare moment de sarbatoare si de cei dragi si.. sa avem rabdare.. multa rabdare.

'Prima noapte de sex' completări !

Am câteva completări de adus acestui post si celor care au comentat, nu am putu sa public comentariul pentru ca era prea mare, asa ca aveți răspunsul meu aici

Eu am sentimentul ca suntem pe un drum greșit...Se pare ca totul a devenit despre cum articolul respectiv este unul foarte bun si nu se poate concepe faptul ca eu am o alta părere, care dealtfel este considerata greșita.

@Ioana Dobre: Evident ca imi asum criticile pentru ca ti-am publicat comentariile nu sufăr de mania de a avea dreptate, defapt ar fi destul de plictisitor sa fie toată lumea de acord cu mine. Dupa primul comentariu ce te așteptai sa-ti spun...da ai dreptate, articolul este de foarte mult bun simt si îmi cer iertare ca mi-am permis sa-l comentez. Articolul mi se pare inspirat din Cool Girl sau Bravo Girl, reviste pe care le citeam prin liceu, iar asta e motivul pentru care mi-am permis sa-l comentez, pentru ca era pe site-ul lui Edi, despre care am o părere foarte buna si mi se pare un tip deschis la minte si cu care îmi place sa discut despre orice, inclusiv despre sex. Daca era pe oricare alt site nu cred ca m-as fi obosit măcar sa-l citesc

Poate articolul e plin de bun simt si este un reper, tocmai asta ma deranjează faptul ca este considerat reper si pentru ca vorbește din statistici, nu sunt de acord cu ele când vine vorba de sex. La asta ma refeream când spuneam clișee, ok poate am fost prea dura si m-am făcut înțeleasa doar de cei apropiați mie, care ma cunosc cât de cât si știu cum sunt. Nu am vrut sa generalizez sau sa-l transform într-un reper. iar asta e aroganta la care ma refer, a considera ca ai sfaturi bune de dat. Eu nu am asa ceva si cred ca fiecare trebuie sa-si construiască propria experiență din propriile greșeli sau alegeri.

Nu știu de ce insiști pe subiectul orgasm, si ai impresia ca dacă nu sunt de acord cu un articol înseamna automat ca sunt o frustrata? In caz ca nu ai observat in momentul in care am criticat articolul nu am făcut absolut deloc referire la autoare sau la viata ei si nici nu mi-am dat cu presupusul ca nu stie ce e ala sex sau orgasm, pentru ca nu o cunosc, am vorbit strict pe baza textului, nu am jignit-o cu nimic, am criticat câteva aspecte, cred ca este perfect legal;)

Textul este cât se poate de idilic, da, ok asa ar fi de dorit sa se întâmple prima noapte de sex, doar ca modul in care s-a exprimat nu mi-a plăcut pentru ca a generalizat si ar fi fost mult mai credibil dacă ar fi vorbit din experiența proprie, pentru ca asta atrage cel mai mult suntem devoratori de Big Brother pe pâine, ne place sa punem urechea pe peretele vecinului deși nu este treaba noastră, iar dacă experiența vecinului este una plăcută o imitam. Cam despre asta e vorba si la capitolul tineri, adolescenți... imitația. Si prinde mult mai bine decât o serie de sfaturi înșirate pe o coala de hârtie. sau poate e doar părerea mea.

Sexul pentru mine înseamnă plăcere, nu știu de ce trebuie sa amestecam niște copii de 12 ani in acest copitol. Sincer asta e argumentul tau ? La 12 ani eu încă ma mai jucam cu păpușile si ma uitam la desene animate, nu aveam sâni sau solduri, dacă îmi puneai o șapca-n cap puteai sa zici ca sunt un băiat...nu știu ce plăcere as fi simțit la vârsta aia dacă as fi făcut sex, pentru ca aveam deja ciclu, deci teoretic eram pregătita, nu?la 14 ani roșeam toată când auzeam cuvântul, sex, la 16 ani mi-a pus mana pe sân băiatul de care îmi plăcea in timp ce ne pupam pe o banca si îmi venea sa intru in pământ de rușine si nu imi imaginam cu sa-mi dau hainele jos in fata lui sau a oricărui alt bărbat. iar la 18 ani nu ma consideram suficient de matura pentru a întreține relații sexuale cu un bărbat pentru ca stiam ca o data cu asta vin responsabilități, iar poate cea mai mare dintre ele...o sarcina nedorita. Am făcut pasul cel mare, la o vârstă la care multe fete sunt deja experte,dupa ce am terminat liceul, cu alte cuvinte, m-am bucurat de copilăria mea atât de mult cat am putut si nu mi-am asumat activități de femeie înainte de termen, pentru ca am toată viata înainte sa ma bucur de plăcerea unei vieții sexuale active. Care se întâmpla sa fie una foarte reușita, pentru ca îmi cunosc corpul foarte bine si nu fac compromisuri atunci când sunt in pat cu un bărbat, nu am văzut niciodată un film porno, mai multe de 30 de secunde, asta se întâmplă când schimb canalele la televizor si dau peste un astfel de film. nu fac sex pentru a-i oferi lui plăcere încercând toată kama sutra ci fac sex din singurul motiv posibil in aceasta lume: propria-mi plăcere! Poate ca suna egoist, dar am avantajul de a fi femeie, iar când vine vorba de sex trebuie sa recunosc ca a fi femeie este un avantaj si sa spun ca bărbații au mai mult de munca decât noi si poate mai multe 'responsabilități'.

Acele multe femei de care vorbești si nu au parte de orgasm sunt probabil multe din cele care si-au început viata sexuala la vârste gen 14-16 ani, cu cineva fără pic de experiență probabil sau cu cineva care își vedea de propria-i plăcere fără sa se gândească la fata cu care e. Dar deasemenea sunt si fete norocoase care au reușit sa găsească plăcerea mult râvnita la aceea vârstă. Asta este unul dintre motivele pentru care consider ca fiecare isi are propriul timp.

Two things are infinite: the universe and human stupidity; and I'm not sure about the the universe by Albert Einstein

Despre ce vorbim noi astăzi ? Rasism ! Asta cu rasismu e o discuție ca fotbalul, politica si religia, toată lumea se pricepe, iar la sfârșitul discuției fiecare pleacă cu același păreri.
Personal cred ca doar oamenii prosti sunt rasiști, pentru ca nu iți trebuie prea mult creier ca sa-ti dai seama ca culoarea pielii nu are nicio legătura cu inteligenta sau cultura unei persoane.
Desi trăim într-un secol in care globalizarea este principala ocupație a oamenilor cum erau olăritu' si oieritu' pe vremea dacilor, oamenii încă nu se suporta intre ei si nu din cauze evidente gen PROSTIA UMANA, ci din cauze gen: naționalitatea sau culoarea pielii. Sincera sa fiu mi se pare ciudat sa vorbesc despre un altfel de subiect pentru ca personal nu cred ca ar trebui sa fie nimic de zis, adică de ce sa deranjeze ca un om nu e african, afroamerican, caucazian, arab, latin, asiatic? Adică ce motive logice ai avea ? Eu nu am găsit niciunul !
Dar totuși sa facem o scurta lecție de istorie (adică sa vorbesc eu din amintiri căci e posibil sa ma înșel :))

Continentul african din punct de vedere climatic nu e prea prietenos drept urmare dezvoltarea de care a avut parte Europa de exemplu, in Africa nu a fost la fel de posibila. Mai greu cu agricultura, olăritu si oieritu, iar dacă nu ai ce manca e si mai greu sa stai si sa filosofezi sau construiești edifici si sa te dezvolți cultural si sa stii ca atunci când vine un vapor la tine pe continent nu trebuie sa începi sa-ti vinzi oamenii din trib pe cizme de piele un binoclu si alte acareturi. Si uite asa au apărut sclavi, nu am prea multe detalii istorice despre acest subiect, dar stiu ca erau prin SUA, Brazilia, Cuba... si alte tarii. Nu stiu ce s-a intamplat intre timp in tariile ca Brazilia si Cuba unde sclavia a fost abolita mai devreme si au trai toti pana la adanci bătrâneți caci in SUA nu s-a întâmplat asta si au avut ei sclavi pana prin anii 1960...si de aici toată nebunia cu rasismu' . Alt lucru pentru care trebuie sa le fim recunoscători americanilor. Exista câte putin rasism peste tot si probabil in fiecare colțișor al lumii dar parca in SUA e preeeeeeeeeeeea de tot, enervant de mult. Iar ceea ce se întâmplă acum acolo este reversul medaliei, comunitățile de afroamericani sunt atât de unite încă nu lasă niciun caucazian sa intre in sistemul asta al lor...iar caucazieni nu pot comenta NIMIC, deși situația nu le convine, căci e cât de cât absurda, pentru ca dacă ar deschide gura se va spune despre ei ca sunt rasiști. Nu e o situație minunata? De exemplu o afroamericana prefera sa-si facă manichiura doar la o manichiurista afroamericana si nu doar ca prefere o si face si nimeni nu comentează, iar dacă o caucaziana intra într-un salon si alege o alta caucaziana sa-i facă unghiile e numita rasista. Mie mi se pare minunat, cum zice Badea :))
Dar depășind granițele continentului american si ajung aici pe plaiurile mioritice...unde si noi am avut sclavi aka iobagi, doar ca iobagii ăștia ai noștri având totuși acces la ceva mai multa informare si o altfel de gândire ca deh noi avem 4 anotimpuri ei s-au luptat mereu pentru libertate si integrarea in societate prin munca (iar detaliul asta cred ca e cel mai important).

Cat rasism exista in Romania ? Mult ? De ce? Pentru ca oamenii sunt prosti, insa referitor la țigani sau rromi, pentru ca nu stiu cum sa le zic, nu stiu ce denumire le convine si care nu...nu stiu dacă e o chestie de rasism sau mai mult una de integrare in societate, adică pe mine personal ma termina psihic faptul ca nu-si trimit copii la scoală si de acolo probabil pornesc 70% din probleme, apoi e deasemenea adevarat ca cei care sunt trimiși la scoala nu se ocupa scoală de ei.
In Romania am observat ca exista o fobie pentru unguri, data fiind istoria noastră, sunt romani care au impresia ca ROMANII DE ORIGINE UNGARA or sa vina cu furcile si topoarele si o sa cucerească Romania si sa o lipească Ungariei sau in fine aberații de genul asta, care sunt fix ultima noastră grija. Nu înțeleg de ce se hazardează pentru Harghita si Covasna ca ar putea devenii autonome pentru ca Basarabia e pământ romanesc si nu vad pe nimeni sa se ducă sa lupte pentru ea si sa o lispeasca României.
E greu, e foarte greu de înțeles ca fiecare popor (trib) are propria cultura cu propriile obiceiuri si decât sa încercăm sa înțelegem si sa acceptam ca sunt diferiți avem impresia ca sunt prosti pentru ca nu fac ca noi si neputând sa ne explicam de ce nu fac ca noi, dam vina pe...pe...da...a-ți ghicit pe culoarea pielii sau pe naționalitate!

Anul acesta Campionatul Mondial de fotbal s-a ținut in Africa de Sud, o țară norocoasa as zice eu, iar eu am cunoscut o doamna africană vara asta din Camerun, care mi-a povestit ca a fost la campionat si ca a rămas impresionata de ceea ce a văzut acolo ca e uluitor când vezi o tânără blonda cu ochii albaștrii care spune cu mândrie ca ea e africană! In condițiile in care dacă întrebi un egiptean, marocan, tunisian, etc ce origine are o sa-ti spună ca e arab si ca ei nu fac parte din Africa ci din Orientul Mijlociu.

Iar pentru persoanele care au souci-uri cu negrii, dar si pentru toti cei care generalizează si sunt plini de prejudecați. Romania e o țara care se vrea super-mega occidentala, europeana etc. si cu toate astea rata violentei in familie atinge cote maxime si dezgustătoare, femeile sunt bătute ca covoarele si NU doar de doua ori pe an când se face curățenie de Paste si Crăciun ci de fiecare data când deschid gura necorespunzător in fata soțului pentru ca la noi umbla o vorba 'bătaia-i rupta din rai'. Nici de violuri nu ducem lipsa deși sunt atât de multe femei sărace cu duhu pe care nu trebuie sa le oblige nimeni sa facă nimic iar cu un pepsi le-ai cucerit. Analfabeți ??? Avem din ce in ce mai multi...si nu doar in rândul oamenilor obișnuiți ci si in rândul celor care au atâtea 'succesuri' si ne reprezinta țara Iar atunci când ma plimb cu autobuzul si e aglomerat PUTE DE MORI si nu e nici picior de negru prin jur...Ce pretenții mai puteam avea de la niște oameni care încă mai trăiesc in triburi ? Si nu au auzit de coca-cola, ok sau ipod ???
Eu zic ca cel mai important e sa ne bucuram de diversitate ...

Playboy

Revista asta Playboy, nu trebuie sa fie una sexy ???
What the fuck is this ?!?!?!?! Daca scopul acestei tinere e sa se transforme in Barbie, zic sa o felicitam, a reușit !!! Sa o anunțe cineva ca Barbie e o păpușa pentru copii, iar cei care o considera pe Barbie sexy sunt niște psihopați !!!

230.000 de stele

Oprah time

Ce stiu eu despre Oprah? Pai știu ca e frustrata ca e grasa si ca nu poate sa slăbească, adică asa am auzit, poate nu e adevarat, in rest stiu ca face emisiuni cum le făcea Teo, sau ma rog Teo le făcea ca Oprah. In fine ideea e ca nu stiu foarte multe despre ea si nici nu ii urmăresc emisiunea pentru ca imi imaginez ca sunt pline de americani si ale lor idei, care de multe ori ma fac sa-mi rup paru' din cap si cum nu am mult par am zis sa evit astfel de crize. In seara asta am dat pe Euforia si era invitata Teri Hatcher cea care o joaca pe Susan Mayer in 'Neveste Disperate' si am lasat o clipa sa vad despre ce e vorba ca un fan 'Neveste Disperate' ce sunt. Si am avut o surpriza placuta...o emisiune despre cum femeile sa se simtă bine in pielea lor, iar ceea ce vedem la televizor, adică vedetele pe care le vedem sunt o simpla imagine a unor retușuri si nu sunt reale. Iar asta a încercat Teri sa facă printr-un filmuleț, făcut de ea, cu telefonul, când se trezește de dimineața, fără machiaj cu parul vâlvoi, ca orice femeie obișnuită. Pleacă la studioul de filmări si filmează in continuare cum 5 oameni o transforma in Susan Mayer prin muuuult machiaj si mese de par. Apoi revine acasă isi da iar machiajul jos si redevine o femeie normala. WOW. Nu m-am așteptat la asa ceva!!! Mi-a plăcut foarte mult si curajul, cred ca puține vedete au curaj sa facă chestia asta!!! Sincer nici nu ma interesează dacă exista vreo strategie in spatele acestui lucru, tot ce ma interesează e mesajul transmis... Ce vedem la televizor sau prin reviste sunt doar imagini si ca este inutil sa-ti dorești sa fi asa pentru ca asa ceva ce nu exista ;)

Literatura e salvata !!!

Peste noapte titlurile romanelor celebre s-au transformat în poșete plic !!! Nu-i minunat !?! Propun designerului sa bage si o fisa cu rezumatu romanului in interiorul fiecărei poșete iar asa fiecare pitipoanca care isi va achiziționa mult râvnitul accesoriu vestimentar sa-si mai adauge câteva puncte la capitolul cultura generala. Deși multe dintre ele cred ca habar nu au ca ăștia sunt niște scriitori (si nu fotbaliști sau creatori de moda) iar titlurile 'Lolita', 'Frumoasa si bestia' sau 'Perla' nu sunt statusuri de pe mess care se referă la ele. Revistele de specialitate au confirmat ca noua moda e de bine asa ca vedetele au început sa se afișeze cu ele pe covorul rosu. Oribil!!!

UPDATE: De la Dooda citire : http://dooda-blogumeu.blogspot.com/2010/12/mai-citim-si-noi.html

Iată dragii moșului ca a venit iarna..

Si odată cu ea frigul..sau ma rog, ploaia, in București tot ploua de câteva zile torențial, am impresia ca vine primăvara si ca defapt trebuie sa ma apuc de vopsit oua nicidecum de împodobit copacul de Crăciun, pe care nu-l mai împodobesc din motive clare... dez-podobitul lui, in luna aia trista, ianuarie ! Pe 1 decembrie mi-as fi dorit sa vad aprinse beculetele din oraș, nu prea sunt eu de acord cu ele, insa m-am obișnuit sa le vad... cică abia pe 6 decembrie le vor aprinde, ciudata alegere având in vedere ca peste tot atmosfera Crăciunului a început de pe la mijlocul lui noiembrie.
Luna decembrie este un spălător de creiere cand scoatem de la naftalina tooooate clișeele de care dispune un om într-o viata si începem sa le înșirăm...in cadouri, in mese festive, in urări de bine si asa mai departe...Mi-ar plăcea însă sa scoatem si ipocrizia din noi si sa o aruncam la gunoi odată pentru totdeauna adică 'ori esti bun tot anu', ca asa iti e firea, ori dacă ești o fire mai nepăsătoare, fi pana la capăt, ca bunătatea nu vine ca șocurile electrice', iar schimbările astea de comportament nu fac din tine decât un ipocrit !

M-a întrebat maica-mea într-o seara, după ce a citit un post de pe blog, dacă eu chiar cred si fac ceea ce scriu aici, ma revoltat nițel întrebarea pentru ca răspunsul mi se părea evident, adică dacă nu as crede ceea ce scriu, PAI DE CE SA MAI SCRIU?!? Aveam sa aflu astăzi, defapt nu sa aflu ci mai degrabă sa conștientizez faptul ca sunt foarte multi oameni (jurnaliști de meserie) care nu cred in ceea ce scriu ci pur si simplu scriu pentru ca suna bine, pentru ca da bine si pentru ca este ceea ce oamenii vor sa audă. E adevarat ca atunci cand lucrezi pentru o revista sau pentru un ziar, fie el si de scandal esti oarecum forțat de împrejurări sa păstrezi in fiecare articol principiile si mesajele pe care publicația vrea sa le transmită, ca nah nu poti sa lucrezi pentru o revista auto si sa scrii despre tipurile de roci existente in Munții Carpați, dar atunci când scrii pe net...locul asta, unde cenzura nu exista si poți sa scrii cam tot ce iti trece prin cap si ce nu, de ce sa nu profiți ca măcar aici sa scrii ceea ce crezi. Eu zic ce e păcat si trist in același timp si o dovada de ipocrizie si o lupta tâmpită pentru a păstra o imagine, care este doar o imagine si nu te reprezinta pe tine absolut deloc.
Asa ca am sa-i răspund mamei mele, in mod oficial de aceasta data, ca ceea ce scriu pe blog ma reprezinta in totalitate, iar in momentul in care fac anumite afirmații cred in ele si le aplic si in viata mea de zi cu zi, si deasemenea imi asum riscul de a-mi schimba anumite păreri de-a lungul si de-a latul timpului fără sa ma simt stânjenită vreo clipa si sa recunosc ca la un moment dat am crezut altceva !!!

Nu stiu de ce oamenii se încăpățânează sa-si creeze o imagine care e agreata de toată lumea când defapt ei nu sunt asa, in alte cuvinte, toți oamenii aia care te plac, defapt nu te plac pe tine ci imaginea pe care le-ai creat-o despre tine, iar pe tine nici măcar nu te cunosc...
Asta trebuie sa scoatem de la naftalina - 'Remember be different, be yourself' -in luna decembrie, iar când se vor aprinde luminițele poate se mai (i)luminează si anumiți oameni.

'Prima noapte de sex'

Am citit acest post (link) pe blogul prietenului Eddy si m-am umplut de draci, pe scurt postul este despre 'prima data'...ACEA prima data...aia cu sexu' si virginitatea si mai ales pierderea virginității...a fetii!!! Ca ea e in centrul atenției fata, draga de ea...in primul rând ii transmit autoarei ca sfaturile sunt de dat mai departe si atât. Nimeni nu le folosește si toți facem ce ne taie capu' mai ales când vine vorba de sex, nicio experiență nu e ca alta. Asa ca e destul de arogant sa dai o rețetă a unei prime nopții perfecte e deja mult sa le impui sa folosească un prezervativ. Un post plin de clișee asta e concluzia si sa o iau asa pe rând ca autoarea:

-in primul rand : sexul nu-l faci de dragul relației, ca-l faci de plăcere sau cel putin asa știu eu, poate ma înșel si tot eu mai stiu ca nu trebuie sa iubești pe cineva ca sa faci sex cu el, pentru ca sincer vorbind la 16 ani (caci asta e vârsta la care ne este recomandat de vremurile in care trăim sa ne pierdem virginitatea) câți dintre noi stiu sa iubească??? sau câți dintre noi ne mândrim cu experiențele de la acea vârsta??? sau cat de bine știm sa judecam o persoana, încât sa știm ca e omul potrivit pentru un astfel de eveniment care ne va marca viata 4 ever or not, as zice eu, dar sa păstram clișeul firului narativ...eu imi amintesc ca si adulții fac alegeri proaste pe care le regreta, atunci de ce se pune asa multa presiune pe niște adolescenți, iar daca adulții nu se pricep la o treaba, aia e sigur treaba cu relațiile, pai cum sa se priceapă un adolescent la relații pe care sa nu le regrete!
Fraza asta e preferata mea "Sa faci sex doar de dragul de a face sex, pentru ca e la moda sau din curiozitate nu este o solutie…" Pai sexul nu e o soluție la nimic (poate se referea la solutie de spalat gemurile), sexul complica lucrurile maxim, iar daca tot il faci, fa-l pentru plăcerea pe care poate sa ti-l ofere, iar sexul este o treaba care exista de când lumea si pământul...deci cum poate sa fie la moda? sau când nu a mai fost la moda? s-au oprit vreodată oamenii din făcut sex ? uitându-ma asa la un recensământ suntem inca destul de multi pe planeta.

-in al doilea rând nu înțeleg ce legătură are protecția cu gelul lubrifiant si cu preludiu?!? ceata totala !!! si ce e aia raport sexual reușit ??? exista o definiție pentru asta??? unde, in dex sau doom 2 ...exista un tipar care se vinde la chioșc si trebuie urmat ca atare??? Cred ca nu , preludiu durează cat durează, uneori mai mult alte ori mai deloc e ceva ce nu poate fi controlat important e sa-ti aducă plăcere (nu sa-ti salveze relația ;)

-iar la capitolul poziție, am ras juma de ora, poziția misionarului este recomandata, pai mai stiu romanii alta poziție, întreb eu? nu, ca e complicat sa schimbi poziția când ai lumina stinsa, pătura-n cap si muzica in surdina :)) iarăși o fraza draguță "relaxarea, increderea in sine si dezinhibarea joaca un rol decisiv in reusita primei experientei sexuale din viata ta" cu alte cuvinte, luați-va si o sticla de vin cu voi ca relaxarea si dezinhibarea vin o data cu alcoolul, verificat si statistic vorbind !!!

-iar concluzia e geniala :)) "nu uitati ca orice relatie de durata se construieste in doi si e nevoie de timp pentru a consolida sentimentele, iar sexul depinde doar de voi pentru a fi o experienta plăcută!" Deci...deci...de unde sa încep? Postul începe cu prima experiență sexuala si se termina cu 'relație de durata'? iarăși ceata de o tai cu cuțitu'. Sentimentele sunt plăcute, iar sexul trebuie sa fie wooooooooooooooow si orgasimic si la propriu si la figurat si da depinde de cei doi parteneri si nicidecum de sfaturi citite prin reviste, asa ca sa-i lasam noi pe cei doi parteneri sa-i exploreze trupurile cum vor ei si fără clișee !!!

UPDATE : MICI COMPLETARI AICI : http://popasiturcu.blogspot.com/2010/12/prima-noapte-de-sex-completari.html

3 evenimente speciale

Evenimentul 1: Ziua Națională a României 1 decembrie !!! Superba zi ca in fiecare an, dealtfel, singura zi in care televiziunile uita de vedetele libertatea si cancan si încearcă sa facă programe mai decente, cu oameni decenți, care te pot face mândru sa trăiești într-o astfel de tara. Gen, pompierul care a salvat bebelușii de la maternitatea Giulesti sau un doctor care a refuzat un salariu generos in Marea Britanie pentru a rămâne in țară. Am simțit pe propria mea piele si atmosfera de afara si cat contează pentru romani acest 1 decembrie : ESTE EGAL CU ZERO, ziua României e un fel de n-ar mai fi, pentru ca înainte de a fi o zi de sărbătoare e o zi ca ori care alta, cu aceleași probleme si zero motive de sărbătoare. Am avut ocazia sa călătoresc cu un autobuz pe 1 decembrie si m-am simțit ca la circ, o tânără mămică cu un puradel de maxim o luna după ea, care urla din toți rărunchii, care a urlat timp de 45 de minute cat a durat călătoria cu autobuzu' Moghioros-Crangasi ! Fix 45 de minute! Multi oamenii, care mai de care mai pusi pe harta, care mai de care mai analfabet sau care mai de care venea cu o explicație inteligenta a aglomerației si plus o gașcă de microbiști, de ultrasi d'aia care erau gata gata sa se ia la bătaie cu un om, ca a îndrăznit sa le ceara voie sa coboare din autobuz... înjurături fără număr !!! Lipseau manelele, cola si semințele!!!La multi Romania !!!

Evenimentul 2: Ziua Andreei <3<3<3 pe 1 decembrie asta da motiv de sărbătoare !!! Inca o data 'la multi ani Andreea' asta a fost marea semnificație a acestei zile de fapt si de drept, doar ce de sărbătorit, am sărbătorit sâmbăta seara cu surle si trâmbițe, cu tort, cadouri, prieteni...ca la carte! De 1 decembrie am lenevit împreună și am stat la povesti !!!

Evenimentul 3: Ziua Mondiala de lupta împotriva SIDA !!! nu știu exact ce ar trebui sa scriu despre asta, poate ca cel mai important mesaj al acestei lupte de conștientizare, căci lupta e mult spus, prezervativul ala, trebuie folosit, in orice caz, condiție sau loc... căci metoda 'Doamne 'Ferește' pe care o folosește toată lumea e ca poveștile cu prinții pe cai albi, ficțiune!!! Apoi e adevarat ca SIDA nu se transmite doar prin contact sexual ci si prin alte forme, ghinioniste sa le numim si pe care nu putem sa le anticipam sau prevenim...pe când asta cu contactul sexual o putem controla cât de cât ! Inca o treaba cu prezervativul asta...what's the big deal? adică pe mine nu ma deranjează absolut deloc, nicio diferența, nu sunt bărbat sa stiu ce simt ei, dar tind sa cred ca nu e o schimbare asa de sesizabila cat psihologica si pur bărbătească!!! Asa ca fetelor de sunteți proaste si ii lăsați ??? Ii lăsați sa-si facă ei de cap si pe plac !!! Când eram eu mai mica si mai inocenta(proasta) atâta ma gândeam la el si la o mie de metode sa nu fie dansul nevoit sa-si pună prezervativul not anymore!!!!. Adică dacă a fi sa facem o statistica printre femei si sa le întreb de ce iau pastile anticoncepționale si dacă ar fi un sondaj sincer ...cred ca 80% ar răspunde pentru a nu folosi prezervativul!!! Sarcina e oricum ultima grija a oamenilor.

Cu sau fara?

A ne farda, sau a nu ne farda. Asta este intrebarea. Si este o intrebare foarte intrebatoare pentru ca foarte multe fete considera aceasta activitate una din cele mai importante parti ale zilei. Sa mai dorm o jumatate de ora ? sau sa arunc cu bidineaua niste blush in obraji ? Pai mai bine ma trezesc repede si ma duc sa ma admir in oglinda decat sa ma mai odihnesc putin. Credeti-ma ca sunt foarte multe cazuri de genul asta.

Dar daca stam sa ne gandim bine, este ok ? sau (sa citam o veche cunostina) este not ok ? Sa spunem ca depinde de situatie. Si de ocazie. Si de persoana. Si de multi alti factori pe care nu o sa ii insir haotic. Hai sa punem doar cativa intr-o oarecare ordine. Da. Este bine sa te fardezi. Cand ? Pai.. cand stii cum sa o faci. Cand lucrezi intr-un mediu unde tinuta bussiness este obligatorie si deci nu te poti prezenta cu urmele lasate de perna pe fata. Cand iesi in oras sau cand este o ocazie speciala. Cand vrei sa impresionezi. Dar cu limite. Si cu muuult bun simt.

Dar ce ne facem cu domnisoarele care nu concep sa iasa la coltul blocului fara sa toarne o jumatate de borcan de fond de ten pe fata abia trezita din somnul de frumusete, fara sa isi inegreasca ochii ca si cand ar fi muncit toata noaptea la mina si fara minunantul si omniprezentul ruj rosu ? Pai.. va spun eu. Nu ne facem nimic. Le admiram, ne miram si mergem mai departe. Apoi ne intrebam. Merita ? Pentru cine fac asta ? Pentru ele sau pentru ei ? Eu pot spune ca nu ma incadrez in randul celor dispuse sa piarda o jumatate de ora de somn doar ca sa am un look wow la munca. Unde oricum..muncesc. In schimb imi place sa fac asta atunci cand ies in club de exemplu cu fetele. Imi place sa surprind. Si de cele mai multe ori reusesc pentru ca este o schimbare vizibila. Da. Sunt total de acord. Make-up-ul te face mai frumoasa (repet, daca stii sa te respecti pe tine si sa te fardezi cu bun simt). Dar orice femeie ar trebui sa se simta frumoasa si naturala, si sa nu ii fie frica sa iasa din casa fara masca de fond de ten.

Nu pot sa spun ca sunt de o parte sau alta a baricadei. Nu sunt nici pentru, nici contra. Caut doar o cale de mijloc. Si ma simt bine in pielea mea (de cele mai multe ori). Ar fi bine ca toate fetele/femeile sa simta acelasi lucru.

De altfel, putem intreba si barbatii. Ce prefera ? O femeie care arata fenomenal cand este acoperita de tot felul de creme, dar care atunci cand se demachiaza este de nerecunoscut ? sau o femeie care arata bine in ambele situatii ? si nu.. frumusetea nu este de la mama natura. Vine din interior si depinde de stare. Am testat asta pe pielea mea. Puteti si voi, cu un aparat foto. Trebuie doar sa faceti poze in toata starile posibile. Apoi sa le comparati. Si o sa va mirati ce schimbari se vad.

Si o ultima parere.. fiti frumoase pentru voi, nu pentru ei. Ei rareori vor aprecia adevarata frumusete, fie ea exterioara sau interioara. Dar daca sunteti frumoase pentru voi si sunteti multumite de propria persoana, veti emana eleganta si incredere in sine. Asta o vor vedea si ei.. si ele.

Apa minerala pentru copii

Copiii se împart in doua mari categorii, cei care sunt considerați normali, adică oameni, si cei care sunt considerați speciali, veniți parca de pe alta planeta.
Având in vedere ca eu nu am copii, teoretic nici nu ar trebui sa abordez acest subiect, pentru ca este o injurie la adresa tuturor părinților care depun eforturi supra naturale sa-si crească super copiii , super speciali. Dar am o veste pentru acești super părinți : TOȚI OAMENII DE PE PLANETA ASTA AM FOST COPII, asa ca avem o idee despre ce înseamnă sa fi copil si CEL MAI IMPORTANT, de ce anume are nevoie un copil. Nu stiu de unde ideea asta tâmpită conform căreia cei care nu au copii, nu se pricep la creșterea lor , de parca atunci când ai un copil vine si cu manualul de instrucțiuni. In primul rând, un copil e un om, deci cam tot ce ai tu nevoie are si el: hrana, căldură, confort, igiena, odihna, afecțiune...iar apoi lucrurile se schimba de la caz la caz in funcție de personalitate, mediu de viata si cel înconjurător.

Poate fabulez si vorbesc din filme, dar pana acum 50 de ani copii nu aveau un statut aparte, fata de restul familiei si creșteau si ei pe lângă casa omului ca fiecare membru, nu aveau nevoi speciale. Gândindu-ma putin la câteva cărți ale copilăriei si făcând un rezumat scurt, copii chiar aveau o viata de căcat, gen Oliver Twist, David Copperfield, Cosette din Mizerabilii, astea sunt doar câteva exemple care imi vin in cap, Si nu cred in prostii de genu 'literatura e ficțiune sau invenție'... frumusețea literaturii, sau mai bine zis, al unui roman consta in a dezvolta un fir narativ, care de obicei este inspirat din realitate, cu cât sunt folosite mai multe procedee artistice cu atat devine o opera literara, dar asta nu o face mai putin reala ci mai impresionant de citit!
Iar realitatea acelor timpuri o regăsim in poveștile si viețile personajelor ca Oliver Twist, David Copperfield si Cosette. Iar realitatea actuala o regăsim in viețile copiilor cu apa minerala speciala, scaun special de mașină, masa speciala, fotoliu special, mâncare speciala, șervetele umede speciale, șampon special, pasta de dinți speciala, apărătoare pentru priza, apărătoare pentru ușa, apărătoare pentru frigider...in fine lista poate continua la nesfârșit, pentru ca pentru fiecare obiect utilizat de un om, exista varianta SPECIALA PENTRU COPII!!! (numai deschid subiectul obiecte utilizate de om, ca si alea sunt in proportie de 50% inutile, las asta pentru un alt post)
Si uitându-ma la lista cu mii de produse destinate copiilor ma întreb: copii din ziua de azi sunt retardați? sau vrem sa-i facem retardați? In timpului războiului, bunica-mea îmi povestea ca desert pentru ei însemna, margarina pe pâine cu zahar, acum ca un copil ca mănânce trebuie sa-i pui in farfurie frumos colorata, cu furculița in miniatura cu mâncare in forma de ursuleți, inimi si alte nebunii.

Sunt de acord sa-i protejam mai mult, din cauza faptului ca nu conștientizează la fel de bine ca noi pericolele, sunt de acord ca trebuie sa-i educam in asa măsură încât sa nu plece cu primul necunoscut de pe strada care i-a întins o bomboana sau sa-i explicam cum putem mai bine ca nu trebuie sa sara in fata vrunei mașini, sunt de acord ca trebuie sa-i protejam de boli si sunt de acord ca trebuie sa le oferim tot ce au nevoie si  o copilărie plina de zâmbete si fără griji, dar nu sunt de acord in a le oferi lucruri de care nu au nevoie si spun asta din perspectiva mea de copil crescut normal.
Nu vorbesc doar in numele meu ci a generației mele, am crescut fără apărătoare la uși, fără păpuși Barbie, fără Cartoon Network, fără umidificator de aer, si majoritatea purtam scutece nu pampersi! Iar in scoală generala nu ne așteptau părintii când ieșeam de la scoală ci mergeam singuri cu autobuzu, metrou, tramvaiu acasă imi amintesc chiar ca de cei care erau așteptați de părinți făceam mișto. Acum e exact invers, ala care nu e așteptat de părinți se face de ras.

E un minunat proces de cretinizare a generaților viitoare, început desigur de prietenii noștri americani, care după ce au început mișcarea de corectitudine politica in 1960 pentru drepturile afroamericanilor (drepturi câștigate in 1868)  Si-au dat ei seama ca nu mai au sclavi si si-au îndreptat atenția către un teritoriu neexploatat COPII si supra protejarea lor prin tâmpire ! Iar bat câmpii :))
Dar partea care îmi place mie cel mai mult din acest program de 'protejare' e ca are perioada de valabilitate, adică pana pe la 16-18 ani când copilul devine adolescent.Adică după ce i-am făcut capu mare ca Mos Crăciun exista, ca Binele Învinge, ca orice fata are printu' ei pe un cal alb, ca in mare totul e minunat si feeric pe pământ...ce face super părintele ? Își da seama ca odrasla sa nu si-a prins niciodată degetele la ușă din cauza apărătoarele pentru uși si scoate apărătoare si începe sa-i mai dea si apa de la chiuveta. Făcându-l sa înțeleagă ca viata e grea si ca doar prin munca ne permitem apa îmbuteliata in sticluțe frumos colorate si ca bani pentru jucării s-au cam terminat, iar cei pentru hăinuțe  trebuie sa-i merite si sa-i muncească!

Da poate noi cei care nu avem copii nu ne pricepem la fel de bine, dar întotdeauna lucrurile văzute din exterior se vad mai bine...si nu trebuie sa fi vreun geniu ca sa-ti dai seama când un copil nu e fericit, chiar dacă tu i-ai umplut camera cu cele mai scumpe jucării inutile!

Păcat ca nu suntem capabili sa-i protejam pe cei care chiar au nevoie..pe cei orfani, pe cei maltratați, bătuți si batjocoriți...de ei uitam prea repede pentru ca ei nu au nevoie de apărătoare pentru uși, iar pentru ei un desert încă mai înseamna margarina pe pâine cu zahar...

Post serios !

Pe dracu' serios :)) am încercat eu sa fiu profunda alea alea, dar m-au scos azi fetele de pe prăpastia depresiei, asa ca 'thank u girls' si ce trebuia sa fie un post plin de ințelepciuni 'not' a devenit un post neserios.

Cum stăteam noi asa cu ochii beliți in calculatoare si butonând haotic facebook-ul scoate Andreea mea o perla cat casa, am ras juma' de ora, cred ca toată lumea ii știe pe frații telecomanda,care au rupt rating-urile in ultimile săptămâni prin ce? pai 'nu stiu' , exact prin asta ! Arătând încă o data cât de simplu e sa faci un om sa rada cu gura pana la urechii spunând aproape nimic...(dar doar o data, nu in 5 emisiuni consecutive ;) Ne-am jucat noi cu cuvintele si am cam înlocuit cuvântul 'fetele' din replica 'lăsați toate fetele sa apeleze la mine' cu ce ne-a venit in minte..eh si care credeți ca a fost primul ? Si probabil cel mai utilizat cuvânt din Romania după Cola si Ok?  Si ce a iesit : 'caut si eu o p*** si nu găsesc' =)) Pentru a întreține relații serioase desigur =))

La multi ani Denisa !!!

Deci pe aceasta cale, vrăjitoarele de serviciu: Andreea, Lully si Adriana iti ureaza un calduros la multi ani :)) Si cred ca si Cristi si restu trupei de balet, pardon,trupa de depanat telefoane Gigaset :))) Asa, daca erai aici stii ce panarama se intampla si stii cate grade se mai adunau in cazanele cu smoala si vorba aia suntem inca tinere, aveam toata viata inainte sa tot facem panarama :)))
Te pupam si te iubim maxim !!!
Si iti dedicam aceasta melodie, intelegi tu de ce :*:*:*

Drop Dead Diva

In toamna asta când am rămas fără ocupație si prieten(lol), am descoperit acest serial, are doar 2 sezoane a câte 13 episoade. Cred ca le-am văzut in câteva zile, episod după episod, ca o drogata ! Nu ma pricep eu prea mult la filme sau seriale, dar asta e unul dintre preferatele mele. Ar fi o versiunea lui Ally McBeal updatata, in bine as zice eu, pentru ca personajul principal nu are atât de multe psihoze si nici nu poarte măsura 0 , cum bine se poate vedea in imagine. Si chiar si fara sa poarte măsura 0 , este unul dintre cele mai încrezătoare si amuzante personaje pe care le-am urmărit vreodată, iti da pofta de viata. O pofta de viata care lipsește multor femei (da știu, am un blog feminist, mereu este vorba despre femei, asta pentru ca bărbații sunt prea simplii :) . Iar lipsa asta a poftei de viata, vine de multe ori din cauza greutății, bate-o vina!!! Dar înainte sa dezvolt ideea cu greutatea , o sa revin la personajul principal, Jane, o avocata de succes care moare, iar in trupul ei ajunge o fotomodela Debbie. Pe scurt Jane e inteligenta, Debbie e frumoasa, partea interesanta e ca Jane dispare, însă Debbie ii păstrează inteligenta... si corpul! Spre nefericirea ei ! Iar de aici începe combinația care pe mine ma fascinat foarte tare, in primele episoade încearcă ea sa slăbească, însă isi da seama ca ii place mai mult sa mănânce, decât sa se înfometeze, dar asta nu înseamnă ca nu se simte in continuare o femeie frumoasa sau ca nu are grija de fardurile pe care le folosește sau de hainele pe care le îmbracă.

Sa revenim la problema asta a greutății...am vorbit eu într-un post despre Mama Natura si alegerile ei pentru fiecare dintre noi, in mare parte nefericite ! Doar ca in cea mai mare parte depinde si de noi, daca vrem sa ne folosim de minunatele daruri cu zâmbetul pe buze, sau preferam sa ne băgăm într-un sac, negru eventual si sa ne mai punem si o punga in cap. Obezitatea e o problema sunt de acord, in marea majoritate a cazurilor din cauza porcăriilor pe care le mâncăm in cantități industriale e foarte ușor sa-l arați cu degetul pe ala care se îndoapă cu un ExtraMega Meniu de la vreun fast-food si sa zici "pai d'asta e gras, de ce mănâncă atât?" Normal ca d'asta e gras, duh, știe si el de ce e gras, ca e plina lumea de oglinzi, la fel cum e lumea plina si de reviste cu fotomodele, care mai de care mai slabe si mai aproape de perfecțiunea dorita in zilele noastre si ce spunem noi când vedem astfel de reviste ? "Ca se poate, se poate sa fi slab si fără celulita". Doar ca nu se poate! Asta e problema! Ca nu e posibil pentru fiecare dintre noi! Pentru ca suntem diferiți si avem nevoi diferite si pentru ca uni mâncăm mai mult , alți mai putin, pentru ca uni se îngrășa imediat ce au pus gura pe un croissant si sunt alții slabi de când se știu. Uni dintre noi avem o voință de fier si alergam si facem sport, mult sport, altii dintre noi cautam sa nu urcam nici măcar o scara si ne folosim de toate lifturile si de toate scările rulante pe care le găsim in drum. Suntem diferiți .(punct)

Problema nu e ca suntem slabi sau grași, problema e mentalitatea oamenilor.Mai întâi a ta, cum te simți tu in interior si cum ii lași pe ceilalți sa te facă sa te simți cu părerile lor care mai de care mai împărțite si răutăcioase. Caci dacă e ceva ușor in lumea asta e sa fi răutăcios si cine stie asta mai bine decat o vrăjitoare ca mine :)

Ce facem cu celulita? Eu zic sa ne băgăm p** -n ea de celulita !!! Mi s-a acrit atât de propria mea celulita cât si de celulita tuturor vedetelor cât si despre cele un milion de creme anticelulitice apărute in lumea-întreaga !!! Oamenii fără celulita sunt mai inteligenți? Mai fericiți? S-au făcut studii pe tema asta? Au mai puține probleme ? Găsesc dragostea mai ușor? Au aflat misterele Universului? Nu cred, care e treaba??? Nu ne mai primesc in costume de baie la mare , dacă avem celulita? S-a dat vreo lege împotriva ei? Se dau amenzi? Nu mai au femeile orgasm din cauza celulite sau nu mai au bărbății erecție din cauza celulitei femeilor???Nu se mai înmulțesc oamenii pe planeta? Celulita asta e mai mediatizata ca SIDA!!!Cred ca dacă subiectul SIDA ar fi mediatizat măcar 50% din cât este mediatizata celulita, ar fi mai putini oamenii bolnavi pe planeta asta de SIDA . Celulita e o imperfecțiune a pielii, treci peste!!!Nu e retard mintal si nici nu-ti diminuează șansele la o viata fericita, pentru ca nu e o boala!!! Nimic nu e perfect pe lumea asta, doar nu credeai ca pielea ta a scăpat de acest blestem!

Când eram eu mai micuță prin clasa a 6a sau a 7a, am avut o tema la limba romana despre modelul nostru in viata, eu am scris despre Teo Trandafir, de ce? Pentru ca e inteligenta si amuzanta ! Teo este singura vedeta teve din Romania care mie imi place, mi-a plăcut dintotdeauna si aparent kilogramele in plus nu afectează inteligența unui om. Ceea ce ii afectează pe oameni este superficialitatea !!! Oamenilor le plac mai mult ambalajele frumos colorate fără conținut, decât un conținut frumos fără un ambalaj siliconat si injectat !

Revenind la serial si la un proverb arabesc "frumusețea vine din interior", cam asta arata si filmul! Iar o personalitate puternica face mai mult decât o mărime 0 !

Pentru femei by Andreea

Deci.. nu am putut sa ma abtin, ma mancau degetele pe tastatura. Dupa cele doua comentarii din care puteam foarte bine sa fac o jumatate de post, ma gandesc ca mai am inca fooooooarte multe de spus. Da! este un subiect intrigant si parerile sunt impartite. Dar hai sa trecem de superficialitate si sa ne uitam adanc in sufletelele noastre pacatoase. Nu trebuie sa si impartasiti. Trebuie doar sa va recunoasteti voua ceea ce simtiti.
Eu.. o sa impartasesc putin. In limita bunului simt. Din respect pentru mine si nu numai. Nu insel. Fara modestie. Dar niciodata. E un principiu pe care il respect pentru ca vreau si pentru ca pot. Dar asta nu inseamna ca intorc capul atunci cand vad un barbat extraordinar in fata mea. Nu inseamna ca toate instinctele mele sunt anesteziate pentru ca acasa ma asteapta cineva sa ma sarute si sa ma stranga in brate. Nu inseamna ca atunci cand trece pe langa mine un barbat care miroase foarte bine nu imi atrage atentia. Nu inseamna ca atunci cand un barbat care se apropie gentil de mine nu imi da emotii. Nu are nimic a face cu dragostea. E doar, simtire. Pur si simplu o atractie care te poate face sa iti pierzi capul. Te POATE face. Daca asta nu se intampla, nu e pentru ca nu simti ca ai vrea sa il strangi in brate si sa il saruti pasional, ci pentru ca nu te lasa constiinta. Femeile singure sunt mai pasionale. (sa zicem). De ce? Pentru ca nu au constiinta atat de apasatoare ca cele care au pe cineva.
Revenind la legile astea alea atractiei, sincera sa fiu, nu cred ca este nicio lege. Se intampla pur si simplu. Fata de oameni la care nu te astepti. Cand te astepti mai putin. Asta nu inseamna ca trebuie sa si concretizezi atractia asta daca nu te simti in stare. Dar nici sa le judeci pe cele care o fac. Eu poate nu m-as simti in stare. Dar le apreciez pe cele carora nu le e frica de ele insele si de ceea ce simt si vor. Eu SIMT! Ma simt atrasa, simt, traiesc. Am o relatie de 2 ani, dar nu m-a omorat ca femeie. Cel putin asta cred, si sper. Inca mai pot sa simt pasiune. Si nu doar pentru iubitul meu. Pot sa ma simt atrasa de un barbat pe care nu il cunosc. Pot sa mi-l doresc fara sa il am.
Da! nu poti sa stai cu cineva din obligatie? Ba poti. Nici nu trebuie sa iti dai seama. Si nici sa recunosti. Nu in fata celorlalti. Dar macar in fata ta. Nu cred ca nu au fost momente de cumpana in care fiecare femeie implicata intr-o relatie nu s-a intrebat daca e locul ei acolo. Si indiferent de raspunsul pe care si l-au dat sau l-au primit de la diverse persoane, au ramas. De ce? Pai.. ganditi-va singurele.
Pasiunea ne omoara. Nimic mai adevarat. Din pasiune isi insala o femeie barbatul. Pardon, din pasiune pentru altcineva. Pentru ca nu gaseste ceea ce cauta acasa. Pentru ca acasa au ramas doar acele obligatii sociale. Da.. sa le spunem tot obligatii. Pentru ca la urma urmei, desi avem posibilitatea sa alegem, unele lucruri le facem din obligatie. Nu acel tip de obligatie. Acea obligatie pe care vrei sa o respecti ca sa nu iti superi persoana iubita. Ajungem undeva in sfera moralului si deviem de la subiect. Ideea e ca pasiunea nu e vesnica. Poate fi inviata. Pentru scurt timp. Dar, odata inabusita, cu greu o mai recuperezi. Si apoi ce intervine? Exaaaact! OBISNUINTA! Si dupa ea, inevitabil, mai ales in cazul femeilor nesigure si speriate de singuratate, maritisul. Care, da, aprob, chiar si din iubire este o afacere. Se dau doi investitori, intotdeauna unul investeste mai mult iar castigurile sunt invers proportionale cu bugetul investit. Si in casnicie exista situatii de criza, si casnicia da faliment. Si atunci.. in unele cazuri apar alti investitori. Uneori, nu.
Imi asum repetitia (am spus acelasi lucru in comentariul scris la postul Adrianei), poti sa simti pasiune pentru un necunoscut. Poti sa arzi de dorinta fara sa iubesti. Dar niciodata nu o sa poti sa iubesti o persoana care nu trezeste niciun simtamant in tine. Poti sa o respecti, sa o vrei alaturi pentru ca iti ofera siguranta, poti sa o consideri minunata. Nimic mai mult. Si atunci, se ridica semne de intrebare. Intrebarea intrebatoare este.. vrei un raspuns?
Cred ca am intrigat destul de multe persoane, asa ca ma opresc aici, deocamdata.

Enjoy :)

I am timid
And I am oversensitive
I am a lioness
I am tired and defensive
You take me in your arms
And I fold into you
I have insecurities
You show me I am beautiful

Love me or leave me just take it or leave it
It's not that I'm needy just need you to see me
Take me, free me, see through to the core of me
Take me, free me, there will be no more pretending

I am temperamental
And I have imperfections
And I am emotional
I am unpredictable
I am naked
I am vulnerable
I am a woman


I am opening up to you

Love me or leave me, just take it or leave it
It's not that I'm needy, just need you to see me
Take me, free me, see through to the core of me
Take me, free me, there will be no more pretending

Now I stand before you with my heart in my hands
I'm asking you to take me just the way that I am

Please lay down your arms
Do you know me?
Make me feel safe from harm

Oh just take me, free me, see through to the core of me
Take me, free me, there will be no more pretending

I am temperamental
And I have imperfections
And I am emotional
There'll be no more pretending

Hai Hui prin.. Cluj (partea a doua)

Ca o continuare a primului post, dar in alta ordine de idei, nu doar Clujul m-a impresionat si mi-a schimbat putin perceptia despre viata si timp. Ci si oamenii cu care am fost si pe care i-am intalnit acolo. Acei oameni care au reusit sa faca din week-endul acela unul pe care nu il voi uita. Si sunt sigura ca nici ei. In primul rand.. prietenele mele iubite. Am fost nedespartite. Ne-am bucurat de fiecare clipa impreuna. Apoi.. au mai fost si clujenii, lenti ce-i drept, care ne-au creat atmosfera de lumi paralele. Si.. cum nu ar fi fost de ajuns, oamenii la care m-as fi asteptat cel mai putin (si ma rusinez de asta) sa isi petreaca timpul cu noi doar ca sa ne faca sa ne simtim bine. Prietenii Adrianei, la inceput, ai nostrii , acum. De culoare.

Am sau mai bine spus, mi-am desfiintat toate miturile pe care le-am auzit de-a lungul timpului despre negri. Sau cel putin, o parte. Spre rusinea mea, si eu ma incadram intr-o oarecare masura in acea categorie de oameni ignoranti care cred ca cei care nu seamana cu noi sunt cazuti din copac. Am fost surprinsa sa aflu ca nu este deloc asa. Abia acum inteleg inclinatia Adrianei spre ei.

In primul rand.. sunt dezinteresati. Tot ce fac este pentru ca vor, pentru ca li se pare natural, si pentru ca pot. Dar nicidecum pentru ca vor ceva in schimb. Atunci cand ai bunavointa sa faci asta, sa le rasplatesti ospitalitatea cu cea mai mica atentie se bucura ca niste copii si isi deschid sufletele.

Apoi, ar mai fi bunul simt. Nu ..nu politetea.. Bunul simt.. atat de rar intalnit printre noi. Acel bun simt care il face pe un barbat sa ii deschida usa de la masina unei femei pe care o cunoaste de doar cateva ore. Acelasi bun simt care il face pe acelasi barbat sa aibe grija de cea pe care o cunoaste de ceva timp dar si pe cele doua noi venite ca si cand ar avea o comoara de pret.

Daca la acest bun simt mai adaugi si putina placere si dorinta de a bucura pe cineva, am obtinut reteta perfecta. De aceasta reteta am avut noi parte. . A trebuit sa ajung in Cluj ca sa ma simt eu. Sa fiu impacata cu mine. Sa rad din toata inima si sa zambesc cu toti dintii. Sa nu simt oboseala, somn, frig, foame, sau febra musculara. Nu as fi simtit nimic nici daca as fi dormit pe strada in parc si as fi mancat numai covrigi de la « Petru ». In trei zile cat am stat acolo, am avut parte de mai multa fericire decat am avut in ultimii 5 ani.. Am simtit ca traiesc..

Si oamenii astia, si-au ignorat toate planurile ca sa isi petreaca timpul cu noi. « Vous êtes bien ? c`est bon? C`est ok? Vous voulez quelque chose ? Vous voulez qu`on va autre part ? C`est moi qui aura soin de vous. Mais ne t`inquiete pas, c`est désinteressé!” Nu cred ca am fost intrebata de atatea ori daca mi-e bine, daca vreau ceva, daca vreau sa fac altceva. Nu cred ca i-a pasat cuiva asa de mult de ceea ce simteam eu in momentele alea. Si e trist sa spun asta. Dar nimeni din cei pe care ii cunosc (mai mult sau mai putin) nu ar face asa ceva. « Nu ati mai fost pe stadion pana acum ? Nu-i nimic, mergem impreuna ! » (in conditiile in care statuse toata ziua dupa noi). “Putem sa navalim ca turcii cu bagajele la tine ca nu avem unde sa le lasam? Sigur, stati ca va pregatesc si micul dejun. » Dupa multe nedumeriri legat de ceea ce am vrea sa mancam , am zis ca mai bine plecam cu el la vanatoare de mancare. « Vreti aici ca e aproape ? » (era in tricou si isi lasase masina la scara.. doar nu mergeam departe). « Ah… am vrea sa mancam la Mc.. e departe ? nu.. dar mai bine luam taxi-ul.. » Normal ca era la celalalt capat la orasului, dar ce mai conteaza ? « noi, (ca niste pupeze ce eram) am vrea sa ne mai plimbam. Sigur, dar eu nu pot sa merg cu voi. Sunt racit (ii era vizibil rau) si sunt doar in tricou. Dar va conduc pana mai incolo. » E… condusul asta .. a facut sa ramana cu noi toata ziua. Si am umblat atat de mult incat credeam ca or sa ne cada picioarele. Ne-au primit in locul unde ei se simt cel mai bine. Bar si clatitarie. Am fost dezamagite sa aflam ca duminica nu se servesc clatite. Dar am fost cu atat mai incantate cand am vazut ca pregateste una special pentru noi. Sa mai spun ca era atat de buna incat ne-am fi lins degetele ?

Apoi bineinteles ca am navalit inapoi la el acasa sa ne schimbam. Nu eram decat 3 fete, cu 3 sifoniere. Totusi, a simtit ca poate avea incredere in noi si ca poate sa ne arate putin din ceea ce inseamna viata lui. Sa nu mai punem la socoteala ca am alergat la gara sa luam bilete, si ne-a asteptat. Apoi am alergat spre stadion (logic ca eram in intarziere dar nu i-a pasat). Nu ne-a scapat o clipa din ochi. Si-a chemat si ajutor, nu care cumva sa patim ceva. Ne-au dus sa mancam.Au urcat cu noi in tren sa fie siguri ca stam bine si sa ne urce sifonierele in compartiment.

Incetisor asa, am simtit cum ne lasa sa patrundem in viata lui. A lor.

Acum, spuneti-mi mie ce roman ar face asta ? Nu spun ca nu ar putea fi. Dar eu sunt sigura ca, personal, nu am intalnit unul. Nu stiu daca am reusit sa prezint situatia atat de clar incat sa va dati seama cum a fost. Sa intelegeti exact ce vreau sa spun.

Adri si Lulu stiu despre ce vorbesc. Mai mult Adri.

Eu am ramas.. « étonnée “. Nu pot sa zic decat.. RESPECT.

23 years old: "I wanna go back to my mom's house!"

3Years old: My mom is the best! 7 years old: "Mom, I love you!" 10 years old: "Mom, whatever!" 16 years old: "OMG, my mom is so annoying!" 18years old: "I wanna leave this house!" 23 years old: "I wanna go back to my mom's house!" 50 years old: "I don't wanna lose my mom!" 70 years...old: "I would give anything for my ......mom to still be here with me!"

Cine nu are mama ca a mea.. sa isi cumpere :)
Nu am multe de zis.. doar ca.. sunt fericita sa am familia pe care o am.. sunt mandra ca sunt ai mei.. si cu cat aflu mai multe detalii despre ceea ce altii nu au avut, imi dau seama ca sunt cu adevarat norocoasa. Am o familie mare, cu oameni mari. Imi pare rau ca nu toti au parte de asa ceva. E pacat sa cunosti oameni cu adevarat speciali care nu s-au putut bucura de afectiunea si aprecierea pe care o meritau. Dar pentru cei apropiati mie, familia mea e si a lor. ;)

So..mama here we coooomeee ! :)

I put a spell on you

La vremuri noi, haine noi !
Aproape un an a trecut de cand mi-am facut blogul si avand in vedere ca s-au schimbat foarte multe lucruri in tot anul asta, am zis ca si blogul merita un nume nou, plus ca acum suntem 3 pupuze care scriu pe blog , asa ca aveam nevoie de un nume reprezentativ :) Dedic aceasta melodie tuturor vrajitoarelor :))

Hai Hui prin.. Cluj

Ma tot gandesc de ceva vreme cum as putea sa incep postul.. Sunt atatea lucruri de spus incat nu stiu de unde sa incep.. Totusi ma gandesc ca cel mai logic ar fi cu inceputul.

Acum putin timp, ne-am gandit (Adri, Lulu si eu) ca ar fi dragut sa ne rupem putin de cotidian si sa plecam intr-o calatorie. Asa ca.. Adri a ales Cluj-Napoca. Sincer, nu cred ca ar fi putut sa faca o alegere mai inspirata de atat. Toata lumea ne intreba (pe mine inca ma mai intreaba) cu ce ocazie, de ce acum, de ce acolo. Eh, de ce ar putea trei prietene sa isi doreasca sa plece intr-un oras strain, pe care nu l-am mai vazut si de care am auzit numai lucruri bune ? Pai.. pur si simplu, pentru ca vrem si pentru ca putem.

Asa ca cele trei pupeze si-au luat boccelutele la spinare (bineinteles ca aveam la noi un sifonier intreg) si ne-am urcat in tren. Dupa spumele de rigoare in momentul in care ne-am dat seama ca locurile noastre erau deja ocupate si nu aveam loc in compartiment nici sa arunci un ac, am reusit sa ne cuibarim in cele din urma si.. am plecat. Taaare obositor drumul, somn putin spre deloc, dar cand am ajuns pe fata aveam imprimate, pe langa urmele de la pernele improvizate, niste zambete de la o ureche la alta.

In momentul in care am coborat din tren mi-am dat seama si de schimbare. Eram intr-o alta lume. Acolo oamenii nu se grabesc. Acolo, cofetariile sunt deschise la ora 6 dimineata. Acolo oamenii se intalnesc la acele cofetarii sa isi bea cafeaua impreuna si sa se pregatesca pentru o noua zi de munca. Ca sa nu mai vorbim de oras.. culoare, armonie, design, nou si vechi, vesel si impunator, toate se imbina pe orice straduta te-ai duce. Nu a fost usor sa pierdem vremea tinand cont ca umblam cu sifonierele ambulante dupa noi, eram rupte de oboseala, ne dureau oasele si ne doream extrem de tare un dus. Dar dupa cateva ore de asteptare si multe cautari pt o toaleta (una lume este ca o bunicuta), am reusit sa ajungem « acasa » , adica in cel mai frumos apartament, in motul Clujului. Privelistea ne-a surprins atat de tare, incat toata oboseala a disparut. Nu am facut decat sa aruncam bagajele pe hol, sa facem dus si sa plecam.

Cu apartul de fotografiat la spinare am mers fal-fal prin Cluj. Nu ne-a scapat nimic.. muzeu (DA !!!!! am fost la Muzeul de Arte), catedrala, piata, parc, cetate, cofetarie, covrigarie, stadion. Bodega, club.. am vazut tot ce am putut J

Si daca am tot mentionat cuvantul « bodega ».. am fost intr-una chiar draguta. Ne doream sa bem o bere, un suc, o cafea, orice. Arata ca o corabie scufundata.. masa .. continea 3 piese : in loc de picioare, doua lazi goale de bere, iar pe post de blat.. o USA J) nu am fost atenta daca avea si clanta. Peretii pictati foarte colorat, probabil de niste copii fugiti de la scoala, de tavan atarnau plase pescaresti, saci (ca aia invechitii ai bunicului) , pentru lumina zacea o lumanare intr-o halba goala… per ansamblu era funny si interesant. Partea si mai interesanta era ca, desi avea suprafata unei camere normale (deci nu foarte mic dar nici prea mare) la bar « serveau » vreo 10 persoane. Am pus ghilimele, pentru ca noi nu am fost serviti.. era shimb de tura si se pare ca timp de 15 minute pe nimeni nu interesa de clientii din bar. Bine.. eram singurii clienti, 5 la numar. Dar chiar si asa.. Oricum am apucat sa facem poze.. si sa ne distram copios.

Chiar si Muzeul de Arte (spre surprinderea unei vrajitoare sefe) a fost interesant. Am facut un tur rapid (maxim un sfert de ora J) si am vazut de toate : Tonitza, Luchian.. si fel si fel de tablouri apartinand unor pictori ale caror nume, din pacate, mintea mea de inculta nu le poate retine.

Daca ma gandesc mai bine, chiar si daca nu am fi vazut nimic concret, si am fi umblat pur si simplu ar fi fost ok. De fapt asta am si facut. Am umblat zi si noapte. Am facut febra musculara dar este bine.. de cate ori am urcat primele zile scarile de la lucru, sau cele de la bloc, imi aduc aminte cum urcam scarile de la « cetatuie » si ce figuri extenuate aveam. Am avut (cred ca pot chiar sa zic ca «noi toate am avut ») talpile in pioneze. Dar a meritat sa stam doua nopti pe tocuri.

Tot ce am facut a meritat. Nu regret nimic. Si as face-o din nou.

Ar mai fi inca multe de povestit, dar nu vreau sa devin plictisitoare, mai ales ca imi incurc ideile.Totusi.. pentru informatii suplimentare lasati comentariu J)