24 feb. 2011

E Dragobetele !!!

Stiu eu pe cineva care o sa faca crize cand o sa vada cu ce imi ocup eu timpul in loc sa muncesc la textele pentru brsoura (resipra Stefan, ca azi ti-am facut rost de parola, o sa ai si textele mai spre seara asa, noroc ca acum se întunecă mai tarziu si am si eu mai mult timp)

Cica 'Dragobetele saruta fetele!' asa ca fetelor faceti rost de ceva sarutari astazi ca sa pastram cumva traditia sau de sarutul celui iubit, cum vreti ! am incredere in voi ! Eu am amânat aceasta zi pentru maine!
Am primit si ghiocei de la o clienta, care s-a intors foarte multumita la magazin, pe care cica pot sa-i pun la o icoana si sa fac farmece de dragoste , asta am citit pe net :)) o sa introduc aceasta vraja in cartea mea de acasa :))

Sincer nu stiu de ce exista rivalitatea asta intre Valentin si Dragobete si de ce sustinatori lui Drago' il urasc atata pe Valentin, pentru ca aia a lu' Valentin nici macar nu stiu de Drago', eu zic ca nu e nimic rau in a sarbatorii iubirea de doua ori in aceiasi luna, adica ai ocazia sa-i spui celui drag ceea ce ai uitat sa-i spui pe 14 pe 24 :) Acum din punctul meu de vedere Drago' e cam strict asa...e cam traditional, e cam romanesc, nah nu toata lumea iubeste romaneste, intr-o lume in proces de globalizare, lumea iubeste mai mult international, decat national. Asa ca il sfatuiesc pe Drago' sa-si faca un up-grade de 2.0 si sa fure de la concurenta cu Valentin niste idei, pentru ca are nevoie. Acum oamenii iubesc modern si international. Poate ar trebui sa declaram februarie luna iubirii si asa s-ar mai simplifica treaba, adica nu inteleg de ce avem luni dedicate doar bolilor si lucrurilor rele, zic sa avem si o luna dedicata iubirii. Si nu doar a iubirii dintre un el si ea, ci a iubirii in sensul general, pentru ca ne iubim si prietenii, prietenele, parintii, familia, copiii, etc. Ah chiar mi-am amintit, am vazut la RuRu pe fb ca portughezii sarbatoresc in luna februarie ziua prietenelor si a prietenilor ! Deci ei sunt cu un pas inaintea tuturor, au inteles ca in afara de iubirea de cuplu mai exista si iubirea de prietene !!!



Hai sa va arat si o poza fff tare care mie imi place MAXIM !!! Si arata cat de international iubim intr-un mod traditional ;) Richard si Iulia va pup si cum zicea Mircea Radu in vremurile lui bune 'Iubiti-va mult!'

Si 'La multi ani de Dragobete!'







Echipa de prieteni vorbitori de franceza, cautam angajator


Cam asa trebuia sa sune anuntul nostru, al lucratorilor de pe plantatia Gigaset, cand situatia incepuse se se imputa si sa plecam unul cate unul sau doi cate doi, depinde de caz. Daca mai alaturam si un CV compus cu toata experienta si toate diplomele pe care le aveam impreuna, aveam sanse sa ajungem oameni mari :)). Dar lucrurile nu s-au petrecut asa, fiecare a pornit oarecum spre alte directii : eu la Wipro, Adri la Brasov, Lulu si Stefan (alias Shtefute sau Fane) la HP, Baila in Barcelona, Denisa in Bahrain..
Mie personal, mi-e tare dor de toata perioada petrecuta la Walter. Cel putin trainingul a fost genial (a avut o contributie semnificativa si Aghinitei, care venea dimineata si ne intreba ce avem chef sa facem.. "nimic?bine atunci.. ne uitam la clipuri pe Youtube"). O luna de zile (eu asa imi aduc aminte, daca nu am dreptate..asta e:))), 8h 30 in care am avut timp sa ne cunoastem, sa radem, sa glumim, si..da..printre toate astea sa mai invatam si o procedura, sau sa punem intrebari idioate gen "cum furam internetul wireless al vecinilor daca acestia au facut impertinenta sa isi puna o parola).
Drumurile cu microbuzul de la Aurel Vlaicu pana in Pipera Tunari prin toate hartoapele erau o adevarata incantare, mai ales daca Baila avea chef de dans..sau de vorba.. a propos de Baila.. toata lumea isi aduce aminte de "Vous etes charmante mademoiselle" sau "Madame! je suis le technicien ici".. Bineinteles ca nu putem sa uitam nici balbaitul lu` Lulu.. "j`ai un co..co..co..coomm...binné" (Stefane, trebuie sa share-uiesti inregistrarea aia). Nici dexteritatea cu care "faceam beep-uri" nu e de neglijat. Ar fi multe de povestit, dar pentru asta exista Curtea Berarilor.
Tot ce voiam sa zic de fapt e ca mi-e dor de noi toti la un loc. Cu voi am invatat ce inseamna sa te distrezi la locul de munca, sa faci haz de necaz, sa muncesti cu drag, sa rupi usa firmei la ora exacta, sa razi cu pofta si mai ales, sa lucrez in echipa chiar si atunci cand eram un pachet de nervi si as fi inghitit si receptorul si interlocutorul.
Ce mi-a declansat toate amintirile astea? Intalnirea cu Adri si Stefan, pentru a pune tara la cale ( nu chiar tara, doar magazinele din Brasov). Mi-a placut sa vad ca schimbul de pareri, idei, experienta.. duce la ceva bun. Iar Adri ar putea sa lucreze cu panarama aia mult si bine, pentru ca rezultatele ar fi de fiecare data wow. Imi place asta. Va completati, munciti si va distrati. Imi place ca am reusit sa tinem legatura (chiar si doar noi) chiar daca nu ne mai vedem zilnic (unii dintre noi :))). Avem nevoie unii de altii (eu una chiar am nevoie sa va stiu langa mine) si suntem acolo unde trebuie in cele mai potrivite momente.
Ma bucur ca va cunosc, ma bucur ca va am prieteni.
Love u guys!

19 feb. 2011

Barbatii sunt vanatori de meserie



Da..este o afirmatie foarte adevarata. Le place sa vaneze, nu sa fie vanati. Sa urmareasca prada indeaproape. Sa o cunoasca putin cate putin, sa o doreasca si in cele din urma (in cazurile fericite) sa o si obtina. Orice vanatoare este cu atat mai incitanta cu cat vanatul este mai greu de prins. Cu cat se indeparteaza mai mult de vanator, cu atat dorinta creste. Totusi, o departare prea mare inseamna o deceptie si implicit orientarea catre alta prada.

Cred ca orice femeie care citeste postul asta poate confirma ca cel putin o data s-a pus pe tava in fata unui barbat. Si, in marea majoritate a cazurilor a fost respinsa (sunt si insa exceptii, pe care eu personal le confirm), intr-un mod mai grosolan sau mai politicos. De ce ? Pentru ca le refuzam placerea de a fi ei cei care (cel putin in aparenta) controleaza situatia (de ce in aparenta ? pentru ca toata lumea stie ca o femeie inteligenta poate sa faca jocul unui barbat, sa ii lase impresia ca el e cel care conduce, dar de fapt lucrurile sa stea fix invers). De unde mania asta de a fi conducator, superior, seful de trib in persoana sau mai stiu eu ce alte functii din astea extraordinare.. nu prea stiu. Dar e clar ca o astfel de pozitie le da mai mult curaj.

Intr-o alta ordine de idei, daca inversam rolurile, se simt bine si atunci cand sunt ei cei vanati, dar se simt slabi atunci cand cedeaza. Iar asta.. in tribul lor « macho-esc » este de neacceptat. Calea de mijloc in astfel de situatii, este sa cedezi vanatorului, dar totusi sa nu fii prada (mai pe romaneste, iei vanatorul, iti satisfaci poftele animalice, apoi.. te prefaci ca nu s-a intamplat nimic). Astfel se echilibreaza balanta, si ambele parti sunt multumite. Sau nu. De ce nu ? Pai poate vanatorul (in acest caz femeia), vrea sa profite de prada ei de mai multe ori. Iar prada..se lasa greu (asta e partea trista). Este posibila si varianta inversa. Vanatul (barbatul) sa isi doreasca vanatorul pe termen lung (fie el si un semn de slabiciune, daca vorbim de un vanator iscusit, este acceptat). Ar fi tot felul de variante, de posibilitati si probabilitati. Ideea e una simpla. Ne lasam influentati de conceptii de genul.. nu pot sa fiu eu cel/cea care renunta prima, daca o fac sunt slab/a si va avea impresia ca poate sa faca ce vrea din mine.. bla bla bla. Toate astea sunt doar idei.. impresii.. daca am lasa putin la o parte ghidarea in functie de presupuneri, calcule matematice, asezarea stelelor pe cer sau mai stiu eu ce alte metode de anticipare a ceea ce se va intampla, ne-am da seama ca nu avem cum sa stim aproape nimic din ceea ce va fi. Si indiferent cine cedeaza primul, mereu ne aruncam cu capul inainte.

E placut sa vanezi, sa fii vanat, dar si mai placut este sa te bucuri de prada/vanator. Este tare ciudat sa vezi cum prada se incapataneaza sa fuga de tine, desi de cele mai multe ori e constienta ca, mai devreme sau mai tarziu, va ceda.

As avea muuuuuulte exemple concrete, dar ar insemna sa vorbesc prea mult de viata mea, sau sa imi bag nasul in viata celor din jurul meu, lucru..un pic nepoliticos, asa ca nu o voi face.

Dar pot sa afirm cu incredere ca, din postura de femeie, este mult mai simplu sa fii vanat decat vanator. Nu va considerati prada usoara, considerati ca puteti orienta bataia pustii dupa bunul vostru plac si puteti sa cadeti in bratele vanatorului doar atunci cand sunteti hotarate sa faceti asta.

Este mai greu de cealalta parte a baricadei.. si prietenii stiu de ce.. :)))

16 feb. 2011

..numai bolnav sa nu fii


Ca sa incep asa frumos si romantic.. toata lumea isi aminteste de zilele cand ne trezeau parintii/bunicii sa mergem la scoala. Sigur va amintitisi voi ca si mine si de durerile imaginare care apareau subit, imediat ce ridicam nasul din perna si vedeam ca afara ploua, sau pur si simplu pentru ca nu aveam chef sa ne trezim.
Eh.. s-au dus vremurile alea (incep sa vorbesc ca un om batran). Azi spre exemplu, la frumoasa varsta de 22 de ani, e cam greu si sa ma imbolnavesc (si nu doar imaginar). Pardon, sa ma imbolnavesc e foarte simplu, mai greu e sa ma fac bine si..si.. sa obtin un concediu medical!!!!!!! Cred ca mai simplu era sa imi cumpar o masina decat sa mi se dea o hartie semnata de un doctor in care sa scrie ca nu sunt buna de nimic, cu atat mai putin de munca. Facand abstractie de faptul ca stau de aproape 4 ani in Bucuresti dar doctora mea de familie e in Giurgiu (imi asum neglijenta asta) m-am dus eu hop tzop.. mai ca rama, mai ca racul, pana la medicul asigurat de firma la care lucrez, ma vait, cer sa ma faca bine, si sa imi dea si un amarat de concediu medical macar pt doua zile. Ce sa vezi? Nu are dreptul sa faca asta. Nu m-am gandit prea mult, am sunat-o pe mama, mama pe doctora noastra de familie.. si.. acelasi raspuns. Pentru o simpla hartie, cu semnatura si parafa medicului, am nevoie de adeverinta de munca, declaratie pe proprie raspundere ca nu am mai avut concediu in ultimele 12 luni (dar ce?!?! omul se imbolnaveste o data pe an?) plus prezenta obligatorie la cabinet.
In concluzie.. nu ne mai imbolnavim. Never ever!

Daca ar fi sa imi traiesc din nou viata, as face aceleasi greseli doar ca mai devreme

Probabil ca sunt pur si simplu (ador expresia asta) obosita, si din aceasta cauza imi trec prin mitne o mie de gânduri, de la inceputuri pana acum.Altfel nu imi pot explica navala acestor ganduri, desi imi ador blogul si l-am trecut pe lista lui Mos Craciun de anu' trecut la lucruri pentru care sunt mulțumită, nu cred ca l-m tratat niciodata ca pe un jurnal, in adevăratul sens al cuvântului, e destul de greu cand stii ca sunt câțiva oameni acolo care chiar citesc ce scrii, sau poate doar eu vad lucrurile asa si de fapt chiar imi e teama de ceea ce crede lumea daca chiar as oferi mai multe detalii decât ofer acum. Am văzut un episod din House in care o tipa avea un astfel de jurnal, in care scria cele mai intime momente ale vietii ei, destul de înfricoșător as putea spune, dar destul de atrăgător pentru audienta si fani pentru ca oamenii asta cauta, cele mai ascunse părți ale tale din care savurează intr-un mod sadic lucruri ce nimeni nu ar trebui sa le citească vreodată in fara de cel care le-a scris. Eu nu cred ca as putea sa fiu ca tipa aia din film pe blog, iar daca stau bine sa ma gândesc, era totuși un film.

Revenind la gândurile astea, nu sunt chiar supărătoare, dar nici constructive, de exemplu perioada mea cu A. o accept in totalitate si imi asum toate greșelile si stiu ca nu o sa mai fac vreodată asa, dar asta nu înseamnă ca nu imi vine sa-mi trag palme uneori, dorindu-mi sa-mi fi deschis ochii mai repede, muuuuuuuult mai repede !
Atunci când greșesc si se întâmpla des, primul instinct e sa ma gândesc ce a cauzat greșeala mea si caut factori externi, absolvindu-ma de orice vina, apoi după un timp de negare, încep sa accept si sa vad mai bine lucrurile si pur si simplu (and again:) sa-mi îmi dau seama ca oricât de mult mi-ar plăcea sa cred ca nu e vina mea, este ! pentru ca asta e viata mea si fiecare decizie pe care am luat-o m-a condus către anumite efecte, indiferent de factori exteriori, eu sunt cea care hotărăște...

Cred ca oamenilor ar trebui sa le fie scoasa din sistemul de operare capacitatea de a se compara cu ceilalți...omg chestia asta roade pe toată lumea, o facem chiar fără sa vrem si mai mereu avem impresia ca in partea cealaltă a gardului e muuuuuuuuuuult mai bine, of si cata nefericire aduce chestia asta sau hai, poate nu nefericire, dar asa un sentiment care te roade pe undeva si nu stii cum sa scapi de el, pentru ca nu il vrei acolo...

Ar fi tare mișto sa exista un echilibru perfect intre nesiguranța si prea multa siguranța, cred ca in felul asta am plutii asa printre probleme, situații, întâmplări, sentimente si ar fi ca si cum am avea o bagheta magica si am rezolva totul. Dar din păcate nu aveam, sau cel putin eu nu am acest echilibru, si niciodată nu stiu când e prea mult sau când e prea putin... când sa ma duc cu toată încrederea înainte si când sa stau calma in banca mea pentru ca nu e de mine? Si nu știu cum se face ca de cele mai multe ori ma folosesc de cantitățile greșite

Nici sa-i citești gândurile celuilalt nu e soluția si nu ar mai fi nimic interesant, dar poate din când in când sa-i cunoști reacția dinainte, nu ar fi asa rău :)) ba ar fi chiar folositor, sa fie o extra-opțiune într-o relație pentru ca presupunem prea mult, spunem prea puține si așteptăm prea mult si de aici confuzia sau confuziile si mai grav!

Fiecare poveste are cel putin 2 variante...ambele corecte, doar ca uneori ne încăpățânăm sa vedem doar ce ne convine noua, chiar dacă e partea negativa, alta plăcere sadica, aceea de a avea dreptate no metter what  sau de a spune 'aha stiam eu', cand de fapt nu e nici pe departe asa...


14 feb. 2011

sa vorbim despre dragoste..


Daca nu într-o zi atât de speciala ca asta, care face înconjurul lumii ca fiind ziua iubirii, pai atunci când? As vrea sa-i anunț pe toți cei care cred ca Sf. Valentin e pur si simplu o invenție americana, nu e chiar asa. Sf. Valentin este un martir al bisericii catolice si ortodoxe fiind considerat patron al îndrăgostiților, si este sărbătorit de toate popoarele ne-americane si catolice, de italieni, francezi, spanioli, portughezi etc.
Nu cred ca am urat vreodată ziua asta in mod deosebit, si încă din vechi timpuri, gen scoală generala am sărbătorit-o, dacă memoria mea nu ma înșeală (ruru help!!!) făceam tot felul de joculețe in școala generala pe aceasta tema.Iar apogeul sărbătorii era mersul cu Mada la Sheriff's si mâncatul unei înghețate mare cat casa, tradiție care s-a pierdut pe drum, dar care era dulce dulce dulce (azi am înlocuit-o cu niște clătite pline cu ciocolata).Iar Deea cred ca iti amintești anul in care voiam sa ne ducem la o preselecție pentru o emisiune de Sf Valentin cu 2 colegi de clasa, asta pe la 12 ani :))

Am intrat acum pe FB si evident ca a fost V'day Madness , uni pro alți contra, aia care sunt pro desigur sunt într-o relație si au motiv de sărbătoare, iar aia contra evident sunt singuri, Acum sincer nu știu care dintre cele doua grupuri exagerează mai mult, dar o sa-mi înclin pălăria către cei de la mijlocul barierei cărora pur si simplu nu le pasa .Sunt doar 24 de ore, care pentru uni contează mai mult având 'un valentin' , iar pentru alți aparent contează si mai mult pentru ca sunt siguri si parca azi isi aduc aminte mai mult ca niciodată.Cred ca am mai vorbit despre asta si cu alte ocazii, nu toți putem aveam același lucruri, pentru ca ar fi tare plictisitor si este foarte important sa ne bucuram de ceea ce avem acum. De exemplu eu chiar acum ma bucur de niște after eight cu Andreea ;)

Toți ne dorim dragostea, dacă imi amintesc bine, e chiar ceea ce cautam, asa ca de ce sa nu ne placa o zi in care totul este despre iubire...? Doar pentru ca nu aveam o relație ? C'mon ! Asta nu e un motiv, sa urăști o zi dedicata dragostei, știm prea bine ca sunt atâtea relații care par minunate din exterior, dar in interior sunt departe de a fi perfecte.

Pentru gustul meu, e o zi prea siropoasa, prea multe inimioare si dulcegării...dar parca are ceva deosebit ce strălucește si fără ajutorul dulcegăriilor si al inimioarelor, faptul ca șeful meu m-a sunat sa-mi ureze 'bon st. valentin', faptul ca Vittorio ii ia in fiecare an trandafiri maica-mii de când s-au căsătorit, faptul ca părinții Andreei si-au urat la multi ani de Sf. Valentin după 30 de ani de căsătorie, faptul ca de aproape o săptămâna oamenii isi fac quiz-uri pe FB 'who will be your valentine?' si le-au postat pe wall, l-au făcut pe acest Valentin deosebit ;)

P.S: partea a doua peste 10 zile, de Dragobete!


7 feb. 2011

When? Where? How? Why?


Dupa ceva mai multa vreme de leneveala, timp pierdut, si nici un plan sigur de viitor,ci doar ipoteze,idei sau variante.. e prima data cand ma simt putin speriata. Incerc sa ma opresc un minut in loc si sa ma uit bine pe langa mine la ce fac si incotro ma indrept. Sincer, nu stiu. M-am oprit, ma uit.. dar m-am blocat. Nu stiu ce am de gand sa fac, incotro ma orientez, unde vreau sa ajung. Acum nu multa vreme stiam. Eram chiar hotarata. Dar nu am facut nimic in privinta aia. Am impresia ca am tendinta sa fac totul pe dos fata de ceea ce am planificat. Si chestia cu planurile imi contrazice ideile pentru ca .. mi-am repetat mie.. si celorlalti de nenumarate ori ca eu.. NU FAC PLANURI ! Da, asa cum voi cei ce cititi acum nu intelegeti mai nimic din ceea ce spun, cam asa incerc si eu sa fac lumina la mine in minte.

Aparent..sunt in ceata. Si e o ceata densa. Acum 10 minute eram mai mult decat fericita. Incantata de unele decizii pe care le-am luat in ultimul timp. Acum sunt speriata. Pentru ca vad in deciziile astea inceputul unei schimbari. Pare a fi o schimbare pozitiva (cel putin asta sper) dar nu stiu daca voi fi in stare sa ma obisnuiesc cu ea. Adica.. mi-e greu sa ma obisnuiesc eu cu mine. Sa imi dau seama cine sunt si ce vreau cu adevarat. Nu doar o data am luat o hotarare grabita pe care am regretat-o. Si imi doresc sincer sa nu mai trec prin situatii asemanatoare.

Tocmai am citit o nota a unui amic.. in care isi pune niste intrebari interesante.. cine esti.. si ce vrei ? Cred ca la aceleasi intrebari ma gandesc si eu. Dar nu le adresez nimanui, ci mie. Cine sunt ? Si ce vreau ? Cred ca ar fi mai simplu sa fac un sondaj in care sa chestionez 100 de persoane decat sa imi raspund mie. E de-a dreptul uimitor cat este de greu.

Cred ca va trebui sa imi fac curat in ganduri. Sa arunc la cosul de gunoi tot ce e de prisos, invechit si care nu face decat sa pastreze praf care o sa ma sufoce la un moment dat, apoi tot ce e nou si chiar imi ofera o perspectiva sa le pun in ordine. Si poate sa le si iau in considerare.

Surprinzator, pe 13 octombrie anul trecut scriam : Pentru multi 13 este o zi cu ghinion. Chiar si pentru mine a fost de foarte multe ori. Azi insa.. m-a ocolit ghinionul. Probabil s-a gandit ca mi-a fost destul companie si ar fi bine sa incerce sa bata si pe la alte usi..
Deci, a fost o zi pur si simplu normala. Trezit devreme , plecat la serviciu.. si.. ganduri de viitor, privind in trecut. Pana acum nu am stiut incotro ma indrept. Nu am stiut ce sa fac cu viata mea. Am zis ca azi ar fi bine sa iau o decizie (de ce azi.. habar nu am). Asa ca am tintit cat mai sus. Foarte sus. Poate o sa ajung pana acolo, poate o sa ma pierd pe drum. Dar nu am nimic de pierdut. Si stiu ca prietenii si toti cei dragi ma vor sustine.
Nu mai stati pe ganduri, nu prea e timp de pierdut in lumea in care traim. Cat mai repede, cu atat mai bine, cu cat mai sus cu atat mai mare satisfactia atunci cand reusesti sa faci ceea ce iti place si ceea ce iti doresti.
Eu asta voi face.. tot ce pot si ce nu pot sa ajung acolo unde vreau. Zis si promis! :)

Azi, 7 februarie 2011.. mi se pare ca sunt pe pustiu. Fara directie. Cred ca majoritate din cei ce citesc se gandesc ca imi fac prea multe griji, ca lucrurile vin de la sine, ca am destul timp sa ma gandesc la ce vreau sa fac pe viitor. Dar nu.. nimic nu se intampla pur si simplu. Cel putin nu pt mine. Revenind la postul din 13 octombrie.. am primit si un comentariu dragut.. : Mult succes in tot ceea ce ti'ai propus si in ce nu ti'ai propus, dar realizezi ca e ceea ce iti lipsea dupa ce ai reusit! :)

Sper sa reusesc ..chiar si fara sa imi dau seama..

2 feb. 2011

Pentru prieteni...

Niciodată nu am considerat ca ma pricep la prieteni si cu toate astea am avut de-a lungul si de-a latul timpului alături de mine niste prieteni minunați.Pe uni dintre ei i-am pierdut pe drum si imi dau seama ca proverbul acela care spune cam asa : un strain care greseste reusim sa-l iertam, dar un prieten niciodata, este cat se poate de adevarat. Da, recunosc ca sunt lucruri pe care nici eu nu le pot uita, dar le-am iertat. Acum cativa ani, cred ca prin clasa a 10 a am pus un pariu cu Ru-Ru, de care uitasem, pana acum cateva zile, cand am descoperit si recompensa pariului pe care eu l-am castigat, ne promisesem una alteia jurnalele in acest pariu. Nu i-am citit niciodata jurnalele lui Ru-Ru, le-am rasfoit, dar niciodata nu am putut sa le citesc, nici acum cateva zile cand le-am gasit la mine in biblioteca, parca o gasisem pe Ru-Ru atat de tare m-am bucurat. Stiti de ce nu le-am citit ? Nu ca nu as fi fost curioasa ca dracu cand mi le-a înmânat, ci pentru ca noi doua oricum ne spuneam totul, ore in sir la telefon in fiecare seara, iar in jurnalele ei cred ca erau prea putine lucruri pe care nu le stiam si poate asa cum scriam si eu in jurnalele mele, erau lucruri care spuse cu voce tare nu aveau niciun sens...dar pentru mine erau speciale. Mi-as dori ca intr-o zi, Ru-Ru sa ma ierte...

Prietenia este o treaba poate la fel de ciudata ca dragostea, doar ca te distrezi de 10 ori mai mult :) si gresesti de 10 ori mai mult :) pentru ca nu exista aceiasi presiune si de multe ori nu depunem la fel de mult efort, desi merita mai mult. Acum sincer, de cate ori sari in cele mai frumoase haine si iti intinzi cel mai fain machiaj cand vine o prietena in vizita ? Niciodata :)) prietena te iubeste si in pijamale, dar cand stii ca trebuie sa te intalnesti cu Fat-Frumos ? Altfel stau lucrurile, esti mereu ca iesita din cutie, la orice ora! 

Andreea, este ora 3am la 6 stii ca ma trezesc, dar nu pot sa dorm, tu esti muza mea, cred ca ai dreptate uneori mananc prea multe lamai si sunt prea vrajitoare... dar habar nu am cum sa fiu altfel, lucrurile frumoase pur si simplu refuza sa fie spuse de mine, poate pentru ca nu ma gandesc niciodata la ele, facand exceptie acest moment ! Andreea( stiu ca mananc litere) si ca ai avut o zi lunga la munca, iar Lullu nu mai rade si pune mana si munceste, ca d'aia ai laptop acum, Diana stiu ca iti e dor de mine, iar Denisa as fi preferat sa spargem o punga de seminte la ora asta decat sa vorbesc despre prietenie :) dar in alta ordine de idei, am un anunt important : sunt recunoscatoare ca va am ! Chiar si departe, chiar si in camera de langa...sunt pur si simplu norocoasa ! Sunt pur si simplu norocoasa ca am avut ocazia sa raspund alaturi de voi la telefoanele clientilor gigaset si ca impreuna reuseam sa facem cel mai amuzant technical support ever , ca am golit impreuna atatia metri de bere si ca cumva, prin ceva, printr-o complicitate greu de definit am ramas prietene ca sa putem continua distractia si prin alte cadre si locuri.

p.s: Lullu si Andreea azi ati fost super ! De fapt ca de fiecare data cand am nevoie de ajutorul vostru...un mare LIKE pentru voi de la vrajitoarea de serviciu, Adri !