Care e secretul tău?

Dintr-un motiv sau altul, in fiecare dintre noi exista o parte întunecată, unde nu sunt prăjiturele si alte minuni de ciocolata ci un maldăr de secrete ! Unele sunt exilate pe viata si nu exista nicio cale de acces externa către ele, doar noi mai avem momente de nostalgie când le trecem in revista, nu de alta dar sa nu uitam cine suntem de fapt ! Iar altele le ținem ascunse doar pentru ca ceilalți sa nu vadă cum suntem de fapt, multe dintre ele sunt nevinovate, dar parca văzute prin ochii celorlați prind trăsături fantasmagorice si monstruoase. Toata lumea stie ca noi trebuie sa le servim celorlati ce vor ei nu ?!?! Nu ce suntem noi !!! Pentru ca ceilalți vor de la noi, sau cel putin asa credem noi, complexitate, iar uneori secretele astea mărunte pe care le avem ne fac sa fim niște oameni simpli, si cine își dorește simplitate ?!?

Eu îmi doresc simplitate, claritate si normalitate asa cum o vad eu. Complexitate si dificultate găsim peste tot, însăși viata este de asa natura si nu cred ca exista niciun un buton, pentru nimeni, prin care ea sa devina ceva simplu. Indiferent de clasa sociala, de studii, de nivelul de viata, de conturile din banca, toți avem o viata complexa si dificila. Chiar dacă problemele unora par mai lipsite de importanta decât altele mai grave, acest lucru nu le elimina din paleta de probleme, diversificata si de neînțeles.

Totuși, unele lucruri nu isi au locul in gama secretelor ci mai degrabă in lipsa de încredere in sine si in lipsa de încredere in reacția celuilalt care urmează sa-ti audă secretul. Si din cauza acestei fricii uneori nejustificata, mai mult complicam decât sa simplificam, "e ca apariția integralelor in matematica, când lucrurile păreau înțelese si pe limba tuturor, cineva a inventat integralele si acum nimeni nu mai înțelege nimic" (by Marcel :) Si tot ca in matematica, oricât ai încerca sa fugi de ea (vorbesc din punctul meu de vedere si ii felicit sincer pe cei pasionați de acest domeniu;) te prinde din urma ! La fel sunt si secretele, avem impresia ca le ținem sub control si ca celalalt nu le va afla, deși poate ar trebui sa luam in calcul faptul ca celalalt e dispus sa ne accepte lucrurile pe care le pseudo-ascundem , însa secretele ne prind din urma, pe noi sau pe cel căruia avem ceva sa-i ascundem. Sincer m-am aflat in ambele ipostaze, nu știu care e mai neplăcuta ! Ambele sunt stânjenitoare si ambele au o justificare aparenta, însa asa cum ne pregătim discursul de a justifica de ce am ascuns ceva, mai bine am justifica ceea ce avem de ascuns si am simplifica semnificativ momente din viata noastră.

Iar calitatea unei relații de orice fel (familiara, prietenie, dragoste) creste atunci când lucrurile devin simple. Doar noi le putem simplifica, in limitele posibilului desigur, pentru ca e un paradox totusi, sa faci ceva simplu într-o viata atât de complexa ;)

Atât mie cât si voua va doresc "spor la dezvăluit lucruri noi despre noi" ;)

Frumusețea

Este demonstrat științific, faptul ca oameni frumoși au mai multe avantaje decât cei pe care mama natura nu i-a înzestrat cu genele frumuseții. E nedrept, dar din păcate asta este lumea in care trăim. Iar oamenii mai putin frumoși  probabil ca trebuie sa facă mai multe eforturi pentru a obține ceea ce isi doresc. Bine asta nu înseamnă ca oamenii frumoși sunt automat fericiți sau mai inteligenți decât restul, nu, e doar un lucru ce tine de aparente aceasta frumusețe despre care vorbesc eu aici. Pentru ca trăim într-o lume unde aparentele contează, din aceasta cauza industria produselor cosmetice se situează pe culmile succesului si al profitului, pentru ca oameni ar face orice ca sa fie mai frumoșii iar dacă acest lucru înseamnă bani aruncați pe tone de creme anti-rid sau pe operații estetice costisitoare, oamenii sunt gata de orice sacrificiu ! Doar pentru o prima impresie cât mai buna in fata celorlați, pentru ca da, imaginea contează !

Bine nu vreau sa ma înțelegeți greșit, nu sunt adepta unei vieții naturiste, fără săpun sau șampon sau fără picioare depilate (aici ma refer doar la femei, pe bărbații i-as ruga totuși sa-si păstreze parul de pe picioare cu demnitatea caracteristica genului - pentru ca fără sunt un pic hilari :). Sunt de acord sa avem grija de noi, sa fim curați  spălați si frumos mirositori, pentru ca acest lucru ne face sa ne simțim bine, dar de aici la sacrificii de neimaginat uneori, doar pentru a semăna cu o poza din reviste, mi se pare exagerat !

Oare frumusețea chiar sta în ochii privitorului, asa cum zice un proverb arab? Oare chiar fiecare dintre noi avem același calibru de a măsura frumusețea ? Si oare de ce simțim nevoia sa măsurăm frumusețea ? Oare din cauza faptului ca de fapt suntem superficiali si înainte sa gândim ceva despre un om, il vedem ! Il vedem asa cum ni se pare noua si ii aplicam o judecata care nu are nicio logica aparenta ci pur si simplu nu se mulează tiparului de frumusețe pe care il vedem pretutindeni in jurul nostru.

Si totuși, nu toți suntem înzestrați cu genele alea bune, si totuși si noi avem acces la iubire, prietenie, buna dispoziție  succes la fel ca oamenii foarte frumoși. Cum reușim ? Eu una nu îmi bat capul, si nu mi l-am bătut niciodată cu adevarat, sincer am mai avut momente când eram in pragul depresiei, iar kilogramele pe care le am in plus fata de media aprobata de lege  dădeau puncte câștigătoare depresiei. Oricum e ciudat cum kg mele ii deranjează mai mult pe ceilalți decât pe mine, dar de fapt nu e ciudat deloc, are legătură exact cu ce vorbeam mai sus - superficialitatea !

Printre oamenii ne-superficiali , fie ei frumoși sau mai putin frumoși, alte lucruri clădesc scala frumuseții, printre care : bunul simt , respectul, lucrurile pe care le spui, felul in care ii faci pe ceilalți sa se simtă, lipsa judecatiilor mărunte, gradul de prietenie pe care ești dispus sa-l dai celorlați, înțelegerea, simțul umorului, empatia, iubirea de care dispui...si lista poate continua la nesfârșit.

Iar din punctul meu de vedere, răutatea il poate face pe cel mai frumos om sa fie cel mai urat!

"Deși industria frumuseții nu este o conspirație împotriva femeilor, ea nu este nici complet inofensiva. Ne calibram ochiul pentru frumusețe in funcție de oamenii pe care ii vedem zilnic, inclusiv vecini noștri iluzorii din mass-media. O dieta zilnica de oameni virtuali senzațional de frumoși, ne poate recalibra în timp etaloanele de evaluare, făcând ca oamenii frumoși din viata noastră (categorie in care putem intra si noi) sa ni se para urați" (S. Pinker) 

pe link-ul acesta o sa vedeți si mi multe poze cu diversitatea frumuseții de care nu ar trebui sa ne fie teama ci ar trebui sa o acceptam si sa ne bucuram de ea :

http://www.facebook.com/media/set/?set=a.211593808870951.61158.208899849140347&type=3

Emotii

"Oricine poate devenii furios - e simplu. Dar sa te înfurii pe cine trebuie, cat trebuie, când trebuie, pentru ceea ce trebuie si cum trebuie - nu este deloc ușor"(Aristotel)
"Viata este o comedie pentru cei care gândesc si o tragedie pentru cei care au sentimente"(Horace Wapole)

Uneori emoțiile ne copleșesc, ne fac sa luam decizii pe care mai apoi le regretam. Emoțiile ne transforma in ceva ce nu ne seamăna deloc, care parca ne ia locul fără ca noi sa putem spune ceva. Furie, manie, anxietate, irascibilitate, ostilitatea sau tristețea scot la suprafața acea parte din noi pe care nici măcar noi nu vrem sa o vedem cu atât mai puțin cei dragi noua, dar pe care inevitabil o facem cunoscuta tuturor atunci când un eveniment ne depășește anumite limite.
Pentru mine, suferința umana este probabil cel mai greu lucru de suportat, aproape orice om pe care il vad ca suferă ma înduioșează si îmi lasă un gust amar pentru ca si eu la rândul meu am simțit acest lucru si știu ca nu exista niciun remediu rapid, ci doar unul de lunga durata...care se realizează prin trecerea timpului. Doar timpul ne vindeca suferința, la fel cum tot timpul ne da răspunsul la anumite decizii luate in trecut pe fondul unei emotivității crescute, iar dacă exista regrete, tot el le vindeca.

Exista însă si emoții pozitive, care ne dau o stare de mulțumire, de bucurie, placere sau satisfacție, pe care dacă reușim sa le utilizam cum trebuie, adică dacă le gândim, e posibil sa ne aducă o mulțime de lucruri benefice si sa reușim sa câștigăm încrederea oamenilor, prietenia cuiva si chiar dragostea. Dar daca le folosim in cantității nepotrivite si acestea pot fi dăunătoare, pentru ca din cauza emoțiilor intense vedem dragoste acolo unde de fapt e doar o relație toxica, ne putem pierde într-o prietenie dăunătoare care s-a transformat treptat in dependenta.

Ideal ar fi sa ne folosim emoțiile inteligent, iar atunci când ne vine sa urlam de furie la cineva drag, ar trebui mai întâi sa analizam situația si sa ne dam seama ca o discuție e mult mai folositoare, decât cuvinte aruncate fără sens cu  manie. Iar atunci când facem prea multe lucruri ce ne provoacă suferința pentru cineva despre care credem ca ne iubește, poate ar trebui sa ne gândim la faptul ca meritam sa fim iubiți fără sa simțim niciun pic de durere.

La multi ani Domnule Inginer Filip !

Desi nu puteam sa il sufar cat a fost mic (vorbea mult, de fapt nu vorbea, trancanea, era un rasfatat, voia tot timpul atentie si nu stiu cum se facea ca o si obtinea, trebuia sa ma joc tot timpul cu el, nu obosea niciodata), azi imi este mai mult decat drag de el. Am un frate mai mare, si,dupa multi ani de batai de cap, un frate (var) mai mic. Am crescut impreuna, si crestem impreuna. Si o sa am mereu grija de el, vrea nu vrea.
Ma bucur sa vad cum din rasfatatul pentru care trebuia sa joc carti prost doar ca sa castige el s-a transformat in persoana pe care ma pot baza atunci cand am nevoie, careia ii pot cere un sfat, o parere. Ma bucur sa stiu ca este intr-o oarecare masura Filip "al meu". Si bineinteles ca pentru asta trebuia sa ii spun la multi ani cum se cuvine :

La multi ani domnule viitor inginer! Sper sa ai lumea la picioare si sa iti indeplinesti toate visele ! 

Daca am fi inteligenti, nu am fi prosti

Sau.. sa fie bine, ca sa nu fie rau. Sau, daca e ziua, nu e noapte. Ati inteles ideea.  

In fiecare zi ma bucur de mirajul transportului in comun, in orasul nimanui. Sau mai bine zis in orasul tuturor, pentru ca oricum toata lumea face ce vrea, iar diminetile sunt imaginea perfecta a junglei amazoniene (lipseste doar vegetatia bogata si exotica). Dar  momente deosebite traite in RATB nu cred ca mai gasesti. 

Este splendid sa prinzi de 3 ori acelasi semafor in timp ce astepti cuminte in tramvai, alaturi de oameni.. si ..mai putin oameni, din cauza unui politist care elibereaza un bulevard intreg dand prioritate masinilor, dar lasa cate 3-4 tramvaie sa astepte in sir indian pe sine. Treci de minunata intersectie, te indrepti spre urmatoarea. Nu ajungi, normal, pentru ca linia de tramvai, destinata tramvaiului, ca d-aia se numeste asa, este ocupata de masini (2 benzi pe sens nu sunt suficiente, si se merge pe principiul « sa moara si capra vecinului » : daca eu stau blocat in trafic pentru ca am masina, de ce sa nu stea si cei din tramvai ?). 

Iar ca sa fie situatia si mai fericita, fiecare tramvai/autobuz/troleibuz are pensionarii lui. De ce sa pleci de acasa pentru 2 frunze de salata si 3 rosii la ora 9 de exemplu cand bate vantul in mijloacele de transport in comun, cand poti sa pleci la 8. Tu, mos/baba batran/a, si probabil 50% din populatia Bucurestiului care se duce la serviciu. E mai frumos asa, inghesuiala, calcat pe picioare, coate impartite in stanga si in dreapta, si daca au putin noroc, au ocazia sa se si certe cu cate un/o tanar/a nerespectuos/a care nu vrea sa le ofere de bunavoie scaunul (mai fac si ei conversatie). Cum.. nu vrei ??!?!?! esti tanar, mereu odihnit si lipsit de griji si nu vrei sa te ridici ?!?!?! nu-i nimic, au stilul lor caracteristic sa obtina ce vor. De fiecare data ! mai un ghiont, mai o sacosa in brate, mai o tuse cu inteles.. mereu exista cate ceva.  

Cred ca am mai scris despre acest subiect magnific, si probabil as putea sa scriu in fiecare zi. Nu vreau sa imi repet ideile, dar mi-as dori cumplit de tare sa inteleg logica lucrurilor. Un « politist » inteligent intr-o intersectie aglomerata mai mult incurca, un sofer nervos nu face decat sa blocheze intersectia in speranta ca ajunge cu 3 minute mai devreme la job-ul pe care oricum il uraste, iar pensionarii au impresia ca la ora 8 sunt fructele si legumele mai ieftine si mai proaspete decat la ora 9. rezultatul amestecului celor de mai sus ? o zi de luni inceputa extraordinar.