Ce înseamnă să fi român, episodul 2.

Cred că toată lumea are în scara blocului un avizier şi eu am unul şi uneori îmi mai arunc ochii peste el, asta am făcut şi astăzi, când am observat o hârtie mare A4 scrisă cu majuscule:

Iar ăsta cred că e doar începutul bătăliei pentru locurile de parcare din Bucureşti, eu cred că în curând or să iasă cu cuţitele de bucătărie, bătătoarele de covoare şi alte obiecte contondente de pe lângă casa omului. Iar dacă vărsarea de sânge nu v-a funcţiona le propun posesorilor de maşini disperaţi după locurile de parcare să se mute în parcare, să-l păzească, frumos pe un scăunel, cu un ziar în mână, iar dacă familia e numeroasă să facă cu schimbul, când bunica, când căţelul, e posibil să funcţioneze.

Nu ştiu exact cum chestia asta cu străzile din Bucureşti şi cu parcările a devenit o chestiune de viaţă şi de morate, adică nimeni nu mai vede nicio alte problemă aici, de parcă le-am rezolvat pe toate, iar asta e ULTIMUL LUCRU de care trebuie să ne ocupam.

Nu ştiu cum nimeni nu observă puzderia de câini maidanezi din toate cartierele din Bucureşti, care probabil vor trebui să omoare vreo 100 de oameni până când cineva (habar nu am cine) v-a observă că ei există şi că ideal ar fi să nu mai existe! Aşa cum în alte ţări, unele mai puţin dezvoltate decât asta, nu există!

Nu ştiu cum nimeni nu observă miile de copii care cerşesc în fiecare zi peste tot în Bucureşti...

Nu ştiu cum nimeni nu observă miile de bătrâni de pe străzi...

Nu ştiu cum nimeni nu observă că avem nişte probleme sociale mult mai mari şi mai importante decât străzile neasfaltate sau numărul mic de parcări din Bucureşti...

Aştept analiza textului din imagine de la voi :))