Fericirea

...e drumul pe care il parcurgem si nicidecum destinatia finala, e poate cea mai frumoasa parte din noi care ne facem sa fim mai buni, in fiecare aspect al vietii noastre. Nu o putem masura in minute, ore, zile, ani...ci in zambete, nu e o stare de spirit constanta ci mai degraba surprinzatoare si nu trebuie sa facem eforturi supra omenesti sa o pastram ci trebuie sa ne lasam purtati de val. Dureaza atat cu dureaza si se intoarce de fiecare data si e mereu mai puternica si ne face si pe noi mai puternici si mai umani. Fericirea e umana, e prietena de langa tine, e mama de la celalat capat al telefonului, e in fiecare bucatica de desert de care te bucuri ca un copil, e in ochii iubitului tau cand te priveste fara sa spuna nimic, e in refrenul unei melodii si e acolo ca sa ne faca mai buni.

Cea mai buna modalitate de a multumi pentru un moment de fericire e sa te bucuri de el si adaug eu, sa nu-l uiti ! Pentru ca memoria noastra are o modalitate ciudata de a stoca amintirile neplacute in favoarea celor placute, iar acest lucru nu aduce nimanui fericire, asa ca depinde de fiecare dintre noi sa echilibram balanta in favoarea clipelor de fericire.

Echilibru, este si el un termen care ne poatre apropia si mai mult de multumire, nimic nu e perfect, iar dreptatea absoluta nu exista, asa ca trebuie sa stim sa echilibram lucrurile, sa facem cateva artificii de calcul  si sa acceptam si partile bune si alea mai putin bune dintr-o situatie pentru a putea fi fericiti.

Henri Matisse - La Joie De Vivre