Nimic nu e perfect, de fapt de multe ori totul pare departe de a fi perfect. Nici nu stiu ce inseamna perfectiunea, a obtine reactiile dorite de la cei din jurul tau? Un fel de aprobare totala a tot ce faci? Da, cred ca fraza asta e folosit atunci cand nu obtinem ceea ce vrem sau cand anumite actiuni, evenimente nu se petrec conform planului stabilit anterior in capul nostru. Oftam prelung si afirmam cu tristete ca 'nimic nu e perfect'! Si ce e de facut oare? Nu stiu, dar pot vorbi din experienta mea, cred ca totul incepe sa se clarifice odata cu acceptarea realitatii, in momentul in care oprim filmele din capul nostru, pentru a trai viata asa cum e ea. Sinceritatea uneori nu e tocmai dulce si aducatoare de zambete, dar ne echilibreaza, ne da forta de a intelege ca orice lucru fals o sa dispara la fel cum a aparut.
Tot timpul am afirmat faptul ca fiecare om pe care l-am intalnit pana acum a contribuit la ceea ce sunt acum, am incercat sa-mi insusesc de la fiecare experienta, lectia. Uneori am reusit, alteori nu si a trebuit sa mai trec prin aceiasi experienta, nu e placut, dar e util. Tot din experienta am inteles ca oricat de multe intentii bune roiesc in jurul tau, de fiecare data alegi ceea ce vrei tu, chiar daca e gresit. Experienta celorlati nu ne invata nimic, din pacate, am economisi mai mult timp pentru altceva, decat sa repetam fiecare dintre noi aceleasi greseli. Imi amitesc de mine la un moment dat in viata mea, cand toti cei dragi mie imi spuneau ca nu sunt pe drumul cel bun, cu toate astea, am iesit de pe drumul ala atunci cand am considerat eu ca trebuie sa ies, chiar daca eram constienta de raul pe care mi-l faceam singura.
Am invatat, tot singura ca trebuie sa scap de egocentrism, iar anumite decizi ale celoralti chiar nu au nicio legatura cu mine, am scapat de el si am invatat sa tolerez corect comportamentul celorlati fara de mine. Cu alte cuvinte, nu putem obliga pe nimeni sa ne placa sau sa ne iubeasca, persoanele care sunt langa noi trebuie sa fie acolo pentru ceea ce suntem noi si pentru ceea ce putem sa le oferim, nu pentru ca sunt constransi de anumite presiuni. Si asta e o chestie care tine de libertate si de sinceritate in acelasi timp...
Tot timpul am afirmat faptul ca fiecare om pe care l-am intalnit pana acum a contribuit la ceea ce sunt acum, am incercat sa-mi insusesc de la fiecare experienta, lectia. Uneori am reusit, alteori nu si a trebuit sa mai trec prin aceiasi experienta, nu e placut, dar e util. Tot din experienta am inteles ca oricat de multe intentii bune roiesc in jurul tau, de fiecare data alegi ceea ce vrei tu, chiar daca e gresit. Experienta celorlati nu ne invata nimic, din pacate, am economisi mai mult timp pentru altceva, decat sa repetam fiecare dintre noi aceleasi greseli. Imi amitesc de mine la un moment dat in viata mea, cand toti cei dragi mie imi spuneau ca nu sunt pe drumul cel bun, cu toate astea, am iesit de pe drumul ala atunci cand am considerat eu ca trebuie sa ies, chiar daca eram constienta de raul pe care mi-l faceam singura.
Am invatat, tot singura ca trebuie sa scap de egocentrism, iar anumite decizi ale celoralti chiar nu au nicio legatura cu mine, am scapat de el si am invatat sa tolerez corect comportamentul celorlati fara de mine. Cu alte cuvinte, nu putem obliga pe nimeni sa ne placa sau sa ne iubeasca, persoanele care sunt langa noi trebuie sa fie acolo pentru ceea ce suntem noi si pentru ceea ce putem sa le oferim, nu pentru ca sunt constransi de anumite presiuni. Si asta e o chestie care tine de libertate si de sinceritate in acelasi timp...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu