Poate ca...

uneori sunt dificila si enervanta, si pare aproape imposibil ca cineva sa ma multumeasca, poate ca am vesnic ceva de comentat, dar este modalitatatea mea de a ramane conectata la lumea din jur, sunt putine lucruri care imi sunt pe plac fara sa le gasesc o chitibusenie care sa nu ma scoata din sarite, iar asta face din mine un caz nefericit in acelasi timp, am o multime de defecte, si o multime de calitati, impreuna ele se transforma in eu, fara a se anula reciproc, ma induioseaza teribil suferinta umana, nu cred in victime vinovate, si imi doresc ca oamenii de pretudindeni sa nu mai simta suferita de niciun fel, insa raman obiectiva zic eu la animalele fara adapost de pe strada mea, recunosc poate cu cruzime ca mi-as dori sa nu mai existe, dar nu ma gandesc la modalitati prin care ar putea sa dispara, mi-as fi dorit o familie completa, dar nu i-am invidiat niciodata pe cei care au avut-o pentru ca eu am avut ceea ce trebuia sa am, nu imi place sa spun "dar, daca...", pentru ca ceea ce exista acum e ceea ce trebuia sa existe deja, chiar si conflictele inutile au o utilitate, fie ca tine si de orgoliu, care la randul lui nu e un lucru bun sau rau, doar ca imi amaraste sufletul mai mult decat l-ar putea indulci, atunci cand ma supar e mult prea evident pentru ca simt cum imi izbugnesc lacrimile fara sa le pot opri, iar odata ce le-am oprit s-a oprit si supararea, tristetea e o parte din mine, o port alaturi de cand ma stiu, pe ea insa o pot ascunde, sub un zambet sau o ironie, fericirea o gasesc mereu cu bucurie in momentele petrecute cu prietenii mei, sau familia, cand nu ma sacaie ca tot ce fac e gresit, imi place cand nu gresesc sau cand nu judec gresit, cand parca am cu mine bagheta magica a intelepciunii, imi pare rau cand spun lucruri gresite pentru ca nu pot nicicum sa le iau inapoi, nu astept lucruri marete ci doar lucruri umane alaturi de oameni minunati dar simpli, cred ca principiile pot fi modificate in functie de circumstante, echilibrul bunului simt e greu de stabilit, si ii apreciez pe cei ce il gasesc, prea mult din orice pasiune transforma pe oricine in altceva decat e cu adevarat, insa de multe ori nu stiu niciodata cu certitudine ce e adevarat, dar simt, simt o multitudine de sentimente fata de mine si pe care le transmit celorlati, uneori gresit, pentru ca fiecare dintre noi vede altceva, ma infurii dar nu schimb nimic, traiesc pentru clipa de acum, dar ma proiectez cu usurinta in viitor atunci cand sunt intr-o situatie concreta, nu visez cu ochii deschisi si nici nu cred ca "fat-frumos"exista, insa sunt sigura ca persoanele potrivite nu trebuiesc cautate in mintea noastra ci pe langa noi, iar cand reusim sa le vedem cu adevarat atunci descoperim prietenia sau iubirea