25 mar. 2010

Kayack


Nu am scris nimic despre filme până acum, pentru că nu mă consider un critic de film desăvârşit încât să fac o recenzie, dar astăzi trebuie să-mi dau cu părerea despre două filme pe care le-am văzut de curând. Plus că înainte, toate filmele pe care le urmăream erau la recomandarea lu' Ru-ru, rar se întâmpla să văd un film fără "acordul" ei. Ba mai mult, filmele pe care le vedea ea fără mine (exceptându-le pe cele horror, la care nu mă uit de fel) mi le povestea şi era că şi cum le-am văzusem şi eu. It was our thing:D.

Astăzi eu, Andreea şi Lully ne-am hotărât să mergem la film, doar că bugetul nostru e cam redus, fiind sfârşit de luna, aşa că am ochit sala "Elvira Popescu" de la institutul francez. Punctul forte al acestei alegeri a fost faptul că filmele sunt în franceză şi uite aşa putem să ne exersăm limba dom'le.

Primul film care rula se numea "Ce qu'il faut pour vivre", îmi sclipeau ochii şi mie şi lui Lully aşa că asta a fost (nefericita) alegere. Deh la un asemenea titlu, deja îmi şi imaginam filosofii de viaţă pe care le voi asimila după acest film, ce-i drept până am ajuns la cinema îmi făcusem un cu totul alt film în cap. Iar în drumul nostru spre cinema pot spune că mi-am dat seama de ce am nevoie pentru a trăi...casa de lângă institutul francez, care e părăsită şi aşteptă un propietar, acesta aş putea fi eu, dacă o s-mi găsesc vreun prinţ de prin Djibouti sau Burkina Faso că să mi-o cumpere, numele ţărilor sunt pur întâmplătoare :))

Să revenim la film, ajunse la cinema, am dat peste nişte elevi, obligaţi probabil de dirigintă, profesoară de franceză, să se afle acolo, pentru o notă mai mare (măcar la purtare dacă nu la franceză:). Sala mi-a amintit de cinematografele de pe bulevardul Regina Elisabeta unde mergeam în copilărie cu colegii de generală să vedem filmele care se dădeau pe HBO deja, desigur şi mirosul din sală te purta prin timp...La 6 fix a început filmul, imaginea nu strălucea cu nimic, am descărcat filme filmate în cinema care se vedeau mai bine, apare un eschimos şi a sa familie, timp de 10 minute nu am auzi nicio vorba, mă gândeam deja, cum să ne perfecţionam franceză dacă filmul e mut?. Dintr-o data se auzi un glas, care vorbea în eschimoasa (sau cum s-o numi limba lor), iar subtritarea nu era nici în romană nici în franceză, cum ne-am fi aşteptat, era în engleză :)) Eschimosul era bolnav şi a fost trimis la un spital din Quebec (unde toată lumea ştie că franceză lor e quebecoasa) în carantină/tratament, lăsându-şi familia în urmă... Ajuns la spital eschimosul, ne-am ateptat să auzim mai multă franceză fie ea şi quebecoasa :)) dar nu am avut norocul ăsta căci quebecosi nu vorbeau eschimoasa, iar eschimosul nu vorbea quebecoasa, aveam să înţelegem că era un film ce se bază mai mult pe imagini...

Concluzia ar fi că filmul nu ne-a plăcut deloc, după ce termin acest post cred că o să caut recenziile criticilor, sunt curioasă cât de strălucit e filmul în opinia lor, am învăţat însă un cuvânt în eschimoasa, acesta fiind kayack=caiac :))
Trebuie să recunoşteam că orice om trebuie să vadă un film cu eschimosi măcar o data în viaţă. Noi am văzut unul, e rândul vostru.

Al doilea film despre care voiam să vorbesc e mult mai cunoscut şi dacă mă apuc să-l critic cred că o să primesc numai "urări de bine" de la cunoscători. Dacă tot nu am citit cartea, am zis că ar fi o idee bună să văd filmul, "Portretul lui Dorian Gray", am simţit de la început că nu este un film pe care pot să-l văd singură aşa că am rugat-o pe Lully să mă acompanieze, am avut dreptate, nu m-aş fi uitat singură la film, l-aş fi oprit la un moment dat, cum am făcut şi cu filmul "Parfumul", pe asta l-am oprit după prima scenă cu naşterea în maţe de peşte (dar pe care mi l-a povestit Ru-ru după, iar povestirea ei a fost mult mai suportabilă). Nu o să comentez prea multe în legătură cu "Dorian Gray", vreau să văd şi piesa de teatru şi abia apoi o să mă exprim în totalitate.

Dacă tot am deschis capitolul filme, trebuie să-l specific pe unul câştigător al premiului Oscar pentru cel mai bun film străin "El secreto de sus ojos", l-am văzut înainte să câştige Oscarul. Nu mi-a plăcut, iar asta mă face să cred fie că nu am gusturi pentru filme bune, fie filmele bune sunt de neînţeles...

sursa foto:http://www.henri-matisse.net/drawings/drau.jpg

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu