Abilitatea "houdini"

Eu am insistat de câteva ori ca Ștefan sau Cristi sa scrie câteva articole pentru a da o nota masculina acestui blog, pe care de cele mai multe ori se vorbește doar despre bărbați si deci exista o tenta de a fi numit 'feminist'. Tenta ce este complet gresita pentru ca dupa cum stiti noi iubim bărbați , tocmai pentru ca ii iubim atât de mult ii criticam si punem in scena diferite ritualuri (oculte) asupra lor, care de cele mai multe ori nu funcționează, dar măcar ne-am descarcat oful, cum se zice pe romanește ! Asa ca pana se hotărăsc cei doi reprezentanți ai bărbaților sa sara in apărarea propriei speciei , eu îmi vad de treaba mea cu încă un episod de trash-uit.

Nu știu prin ce amestecătura a stelelor si a universului, bărbați sunt maeștrii  in arta dispariției si a evadării din diferite situații, de nu le mai dai de urma nicicum. In fiecare dintre ei gena asta "houdini" zburda-n voie. Adică sa nu uitam faptul ca in conceperea unui copil, de exemplu, investiția unui bărbat sta in câteva minute de sex si 2ml de sperma. Apoi poate sa o ia la fuga cât il țin picioarele, pentru ca rolul lui din punct de vedere biologic a fost îndeplinit.In comparație cu cel al mamei care abia începe, cu cele 9 luni in care isi împrumută propriul corp celui mic si continuând cam pentru tot restul vieții ?.Oricum dacă barbatul nu fuge după conceperea copilului cu siguranța ca fuge când vine vorba de alăptat copilul, schimbat copilul, spălat copilul, in schimb el e acolo când vine vorba de lucruri distractive : DE JOACA ! Da, bărbați se pricep de minune sa se joace, iar asta e cazul fericit, pentru ca exista si extrema cealaltă a celor care fug chiar de joaca cu propriul copil, ca deh ei sunt ocupați si serioși (dar se bat cu ala micu' care sa stea mai mult la calculator, asta pentru ca ei au treburi serioase la calculator :)).

Daca ei au abilitatea de a 'evada' din situații in care li se cere responsabilitatea cu adevarat, in situații in care responsabilitatea e opțională, ca vorbitul la telefon din când in când (asta dacă el are telefon :)) . Pentru ca da, ce sa-i faci noi femeile simțim nevoia de comunicare, si când zic comunicare nu ma refer la aflarea latitudinii si longitudinii celui pe care il sunam, ci pur si simplu comunicare de baza, da frate, întrebări banale, care pentru noi chiar au sens si nu prind trăsături fantasmagorice. Un "ce faci?" înseamna ce faci, nu e un cod secret pentru când ne căsătorim ? :)) 

Nu doar ca ei reușesc mereu sa evadeze din anumite situații dar când se întorc au si cele mai bune scuze m-am tăiat dormind pe scări  si tot timpul un motiv întemeiat pe care tu trebuie sa-l înțelegi. iar dacă nu il înțelegi esti o maniaca-posesiva :)) 

Oricum eu fac ce fac si mereu ajung sa ma îndrăgostesc de unu care are centura neagra in abilitatea "houdini".  Deși nu i-am pus niciodată o pereche de lanțuri de picioare sau de mâini si nici nu le-am ferecat cu o duzina de lacăte, cu toate astea simte nevoia sa evadeze si sa dispară...asa preventiv, cred :)) 

E totuși amuzant ca bărbați evadează tot timpul de acolo de unde nimeni nu le invadează viata privata, dar atunci când dau peste o domnita care nu știe prin ce metode sa-l lege pe domn de ea, el brusc își pierde aceasta abilitate... asta o fi răspunsul cărții "Why men merry bitches?" :))