Cred ca oamenii nu ar trebui sa fie nevoiți sa traiască singuri. Acum ceva timp, i-am cerut cuiva sa-mi numească 5 persoane pe care le cunoaște si care trăiesc singure zi de zi...ei bine, nu mi-a putut numi nici măcar 1... Ce-i drept nici eu nu pot numi prea multe, majoritatea oamenilor pe care ii cunosc, locuiesc cu părinți, colegi de apartament, iubiți sau iubite, soți, copii ...Nu cred ca acest lucru ar trebui sa se numească 'frica de singurătate' ci mai degrabă dorința de a știi ca e cineva lângă tine cu care poți macar sa porți o conversație si sa bei o cafea dimineața înainte sa pleci la servici, pentru ca de fapt ne petrecem mai mult timp singuri, decât in compania cuiva, suntem mai mereu prinși in gândurile noastre, in problemele noastre, suntem mereu ocupați sa luam decizi, suntem ocupați sa ne găsim drumul in viata, iar toate lucrurile astea le facem singuri...Asa ca nu e nimic rău în a-ți dori compania cuiva, seara când ieși de la munca, când iei cina, când te uiți la un film sau sa simți cum te strânge cineva in brate dimineața
E deasemenea adevarat, ca de multe ori ne grăbim, atunci când alegem oameni ce ne pot fi alături, dar după o serie de greșeli, regrete si situații ce iti vine sa le închizi intr-un cufăr si sa le arunci in ocean, si după ce renunti la lista cu așteptări de la un om ce probabil nici măcar nu exista, si iti asculți instinctul si nu teama, si de ce nu, riști... poți sa dai peste o prietena minunata, un amic de încredere, un partener ocazional de sex care sa-ti ridice nivelul zâmbetelor la maxim sau sa dai peste un om pe care sa-l iubești asa cum nu credeai vreodată.
Fiecare dintre noi avem sacul nostru cu
greșeli experiențe, care ne-au făcut mai mult sau mai putin ceea ce suntem azi, si in care adaugăm material pana la sfârșitul vieții, dar asta nu înseamnă ca dreptul nostru la fericire ar trebui sa ne fie luat, doar pentru ca am greșit, ci dimpotrivă, ar trebui sa fim si mai dornici sa ne găsim fericirea. Nu sunt de acord cu proverbul "omul din greșeli învață", omul învață, doar atunci când vrea sa învețe si de multe ori am impresia ca învățurile bune vin mai repede din experiențele pozitive, nu din cele negative. Greșelile parca au un mecanism diabolic de multiplicare si de cele mai multe ori privim aproape neputincioși cum ele se repeta. De ce spun neputincioși ? Pentru ca oameni nu se schimba aproape niciodată, suntem mereu aceiași, deci facem mereu același greșeli. Ne modelam odată cu oamenii pe care ii cunoaștem, in funcție de ceea ce simțim pentru ei, de lumea exterioara si cea interioara...dar nu ne schimbam cu adevarat niciodată!
Sacrificiile pentru mine au o conotație un pic egoista, am auzit de foarte multe ori fraze despre sacrificiul făcut de oameni pentru apropiați lor. La ce bun un sacrificiu dacă il revendici, la ce bun sa renunti la ceea ce te face fericit, crezând ca acest lucru il va ajuta pe celalalt. Un sacrificiu făcut de cineva pentru cineva drag cred ca nu trebuie niciodată fluturat ca o cucerire, la fel ca atunci când ti post si nu trebuie sa spui in dreapta sau stânga acest lucru, pentru ca postul este un lucru care trebuie in primul rând tinut in interiorul tău. Iar din acest motiv consider ca niciun părinte nu trebuie sa-i spună vreodată copilului sau "mi-am sacrificat viata ca sa te cresc", la fel cum niciun copil nu trebuie sa-i spună părintelui sau la bătrânețe "îmi sacrific ce-i mai frumoși ani, ca sa am grija de tine". E normal sa avem grija de cei pe care ii iubim la fel cum e normal sa nu-i mai iubim atunci când ne certam cu ei. Iar acest lucru se întâmpla pentru ca "niciun lucru bun nu rămâne nepedepsit"
Revenind la singurătate, căci despre asta era vorba, are si parți bune si
nebune mai putin bune. Si acum o sa vorbesc doar despre mine (de când așteptam momentul :)Eu nu vad singurătatea ca pe un lucru trist si deprimant, a fi singur nu înseamna neapărat a te simți singur, un lucru bun e ca dacă nu eram singura in acest moment nu reușeam sa scriu acest articol, dar ea in ansamblu nu ar trebui sa fie suportata de nimeni, de ce? pai suntem aproape 6 miliarde de oameni , sau 7 miliarde ? Asta înseamnă ca pentru fiecare dintre noi trebuie sa existe cel putin o prietena foarte buna, un coleg foarte isteț care te face sa razi, un om pe care sa-l iubești
fără sa te simți stapanul lui si sa încerci sa-i controlezi fiecare pas si care sa te iubească. E adevarat ca uneori ne saturam de căutări, iar tocmai când spunem gata..viata are un mod ciudat de a ne surprinde, in cel mai plăcut mod posibil...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu