Un obicei mai ciudatel de al meu este sa privesc in trecut, sau mai bine zis sa rememorez intamplari din trecut, sa luam exemplu luna aprilie a anului trecut! Si cum nu mai tin un jurnal de prin clasa a10a si nici memoria nu ma mai ajuta foarte mult, am fortat-o ceva vreme, am revazut unele chestii si am observat ca muuuuuuuuulte lucruri s-au schimbat, dar totusi nu parea suficient, asa ca m-am apucat de rasfoit blogul lui Ru-Ru, pentru ca mi-am amintit eu ca atunci s-a apucat ea de scris! WOW! Daca in amintirile mele incetosate lucrurile s-au schimbat considerbail, eh, cand am vazut lucrurile asternute pe hartie, si mai mare mi-a fost surpriza.
Pai cand am citi eu primul post pe pe blogul lui Ru_Ru, care intamplator avea ceva trimiteri catre mine, nu am apreciat foarte mult, adica mi-a placut, dar nu am inteles nevoia ei de a scrie pe un blog, acum insa, recitind, am inteles mult mai multe!
Desi a trecut un an, AICI MATEI!!! gata sa-ti ofere un raspuns sau o continuare a povestii, care a ramas tot de porc:)) Nu doar ca a trecut un an de la primul tau post, dar nici nu imi amintesc cand ne-am vazut ultima oara, asta poate pentru ca o sa se faca un an in curand.
Asa cum sperai tu anul trecut ca ceilalti doi crai sa fie fericiti pe unde sunt, la fel si eu sper acum dupa un an, pentru voi trei. Eu personal nu sunt mereu fericita, nu stiu daca are legatura cu faptul ca locuiesc la aceiasi adresa, in aceiasi casa, unde acum cativa ani stateam toate adunate in jurul mesei din bucatarie si facem planuri de viitor sau pur si simplu radeam ca descreieratele din te miri ce subiecte pe care alti nu le-ar fi considerat amuzante absolut deloc. Stiu ca nici una din voi nu m-a uitat, cum nici eu nu v-am uitat, mai ales ca frecventez acelesi locuri, care candva erau "ale noastre", insa in cazul vostru amintirile pot fi perturabate de atatia factori noi pe care i-ati intalnit acolo.
Distanta vizibila dintre noi, pare a fi cea mai buna scuza ca sa nu ne mai intalnim si parca avantajeaza pe toata lumea...din pacate! Insa tot distanta in unele cazuri uneste oameni, poate ca in cazul nostru ranile sunt inca vizibile si poate mai e nevoie de timp pentru a putea sa ne imbratisam cu adevarat cand ne vedem.
Viata in Romania nu s-a schimbat prea mult de cand toata lumea a plecat, un proverb african spune ca daca te asezi la un umbra unui copac pentru un timp poti observa cum intreg universul se misca pentru tine, cam asa sta si Matei, iar fiecare veste primita de la voi mai misca putin din univers.
Oferta cu camera de azil mai e valabila? Dar cea cu al 5 lea roman?
E adevart ca foarte multe lucruri se schimba in fiecare dintre noi, ne schimbam modul de viata, schimbam oamenii din jurul nostru, schimbam felul in care ne imbracam, poate suntem mai atenti la modul in care vorbim, dar este imposibil sa schimbam locul de unde venim! E poate singurul lucru care ne aminteste de noi!
ma bucur ca ai inteles de ce am simtit nevoia sa scriu, chiar si intarziat. prea multe emotii neexprimate iti fac rau la tensiunea arteriala hihi. logic ca nu esti fericita tot timpul, nimeni nu e, nu traim in filme americane! si stii bine ca nu e nevoie sa fim la mii de kilometri distanta ca sa nu ne vedem, reuseam asta si in acelasi oras. toate ofertele pe care le-am facut inca mai sunt valabile, tu trebuie sa fi dispusa sa le accepti. eu stau bine cu memoria (asa zice profa' de Interpretare) si imi amintesc ca multe lucruri pe care ti le-am propus nu s-au concretizat decat pentru mine. asadar, eu sunt exact ca acum 9 luni (ca atata a trecut, ca la bebei), in asteptare ca cineva sa faca ce zice. numai ca acum nu ma mai afecteaza daca face sau nu, asa cum am renuntat la relatiile masochiste am hotarat ca trebuie sa renunt si la prieteniile masochiste. acum cred numai cand vad.
RăspundețiȘtergere