Muzica

De ceva vreme am o mare problemă cu bodegile din Bucureşti, pardon cluburile, şi cu toate că sunt foarte multe, nu am mai găsit una care sa-mi placă cu adevărat de foarte mult timp. Problema principală e muzica, peste trei sferturi din cluburi au specifică muzica house şi toate derivatele ei, un gen de muzică pe care evident nu-l înghit, mai ales că o melodie ţine mai mult de 10 minute şi are acelaşi beat. Am aterizat într-un club d'ăsta de house progresive cică se numea, acum câteva zile, evident că nu am putut să rezist mai mult de 20 de minute, în aceste 20 de minute am putut observa cum se manifestau cei care se aflau acolo de plăcere. Şi brusc am început să cred că muzică asta a fost inventată pentru cei care nu au nicio treabă cu dansul şi nici nu vor să înveţe, cei care pur şi simplu vor să se adune într-o bodegă de gen, să audă mult zgomot şi să se mişte haotic pe el, fără măcar să existe posibilitatea de a purta o discuţie cu cineva de lângă tine.

Bine chestia asta cu zgomotul şi cu lipsa posibilităţi de a purta o discuţie cu cineva de lângă tine e valabilă peste tot, dar cred că în cluburile de house e şi mai imposbila, mai ales când îţi sângerează urechile de la atata progresive :))

Alte tipuri de cluburi, în număr foarte mare şi ele, cele de rock şi derivatele lui, iarăşi nu mă încadrez în peisaj abslout de loc, îmi amintesc că am ajuns odată într-un astfel de club pe nepregătite, adică eram pregătită de altceva, iar tocurile mele şi pantaloni foarte scurţi nu păreau să se îmbine cu uniformele celor de acolo. Anumite melodii sunt suportabile, însă nu atât de mult să rezist o noapte întreagă.

Dacă scoatem din ecuaţie cluburile de house şi cele de rock, cred că mai rămânem cu 10% varietate. Unde se încadrează cluburile de olddies, unde e frumos să mergi o data pe an, dar nu mai des, apoi cluburile cu muzică comercială, unde vine toooooooootaaaaaaa lumea, şi la fel e de preferat o frecvenţă mai redusă pe an, mai ales când nu îţi place să faci acte de caritate cu toţi ţărani care vor să danseze cu tine.

Era să uit de cluburile de fiţe, defapt mai bine e să uit de ele:)) pentru că personal nu înţeleg de ce trebuie să te îmbraci ultimul răcnet în materie de fashion, să plăteşti foarte mulţi bani intrarea în club, că să stai toată noaptea cu un pahar în mână fără să te mişti vreun pic pe ritmul muzicii:))că nu cumva să-ţi strici machiajul sau ţinuta, că prin cluburile astea sunt foarte mulţi paparazzi, gata sa te faca vedet/ă:))

Am lasat la final discutia despre cele doua cluburi cu muzica salsa pe care le avem in Bucuresti, asta pentru ca in unul dintre ele obişnuim sa merg destul de des, pana cand a inceput sa bata vantul pe acolo, alungand toti oamenii:)) Pot sa zic ca si in aceste doua cluburi ma deranjeaza faptul ca sunt foarte multi dansatori de salsa care se invart in ritmul muzicii toata noaptea, incat imi provoaca si mie ameteli, iar uni dintre ei uita diferenta dintre o scena de spectacol si o discoteca, unde intamplator nu trebuie sa-ti prezinti diploma de absolvent al scolii de salsa ca sa intri:)) Socant, dar e deschisa oricui, iar uni din cei prezenti acolo stiu sa danseze si fara inalte scoli de salsa:))

Of, daca ar fi existat doar caminul cultural nu as mai fi avut atat de multe probleme in a alege locul unde vreau sa ma duc si sa dansez toata noaptea:)), iar muzica probabil ar fi fost compusa din slagare celebre si de mult uitate!