Ca sa incep asa frumos si romantic.. toata lumea isi aminteste de zilele cand ne trezeau parintii/bunicii sa mergem la scoala. Sigur va amintitisi voi ca si mine si de durerile imaginare care apareau subit, imediat ce ridicam nasul din perna si vedeam ca afara ploua, sau pur si simplu pentru ca nu aveam chef sa ne trezim.
Eh.. s-au dus vremurile alea (incep sa vorbesc ca un om batran). Azi spre exemplu, la frumoasa varsta de 22 de ani, e cam greu si sa ma imbolnavesc (si nu doar imaginar). Pardon, sa ma imbolnavesc e foarte simplu, mai greu e sa ma fac bine si..si.. sa obtin un concediu medical!!!!!!! Cred ca mai simplu era sa imi cumpar o masina decat sa mi se dea o hartie semnata de un doctor in care sa scrie ca nu sunt buna de nimic, cu atat mai putin de munca. Facand abstractie de faptul ca stau de aproape 4 ani in Bucuresti dar doctora mea de familie e in Giurgiu (imi asum neglijenta asta) m-am dus eu hop tzop.. mai ca rama, mai ca racul, pana la medicul asigurat de firma la care lucrez, ma vait, cer sa ma faca bine, si sa imi dea si un amarat de concediu medical macar pt doua zile. Ce sa vezi? Nu are dreptul sa faca asta. Nu m-am gandit prea mult, am sunat-o pe mama, mama pe doctora noastra de familie.. si.. acelasi raspuns. Pentru o simpla hartie, cu semnatura si parafa medicului, am nevoie de adeverinta de munca, declaratie pe proprie raspundere ca nu am mai avut concediu in ultimele 12 luni (dar ce?!?! omul se imbolnaveste o data pe an?) plus prezenta obligatorie la cabinet.
In concluzie.. nu ne mai imbolnavim. Never ever!
Subscriu. Si mie mi-a pierit complet cheful sa ma mai imbolnavesc, dupa 3 zile de concediu medical (care s-a dovedit ulterior neaprobat pt plata).
RăspundețiȘtergereNever ever :)