Echipa de prieteni vorbitori de franceza, cautam angajator

Cam asa trebuia sa sune anuntul nostru, al lucratorilor de pe plantatia Gigaset, cand situatia incepuse se se imputa si sa plecam unul cate unul sau doi cate doi, depinde de caz. Daca mai alaturam si un CV compus cu toata experienta si toate diplomele pe care le aveam impreuna, aveam sanse sa ajungem oameni mari :)). Dar lucrurile nu s-au petrecut asa, fiecare a pornit oarecum spre alte directii : eu la Wipro, Adri la Brasov, Lulu si Stefan (alias Shtefute sau Fane) la HP, Baila in Barcelona, Denisa in Bahrain..
Mie personal, mi-e tare dor de toata perioada petrecuta la Walter. Cel putin trainingul a fost genial (a avut o contributie semnificativa si Aghinitei, care venea dimineata si ne intreba ce avem chef sa facem.. "nimic?bine atunci.. ne uitam la clipuri pe Youtube"). O luna de zile (eu asa imi aduc aminte, daca nu am dreptate..asta e:))), 8h 30 in care am avut timp sa ne cunoastem, sa radem, sa glumim, si..da..printre toate astea sa mai invatam si o procedura, sau sa punem intrebari idioate gen "cum furam internetul wireless al vecinilor daca acestia au facut impertinenta sa isi puna o parola).
Drumurile cu microbuzul de la Aurel Vlaicu pana in Pipera Tunari prin toate hartoapele erau o adevarata incantare, mai ales daca Baila avea chef de dans..sau de vorba.. a propos de Baila.. toata lumea isi aduce aminte de "Vous etes charmante mademoiselle" sau "Madame! je suis le technicien ici".. Bineinteles ca nu putem sa uitam nici balbaitul lu` Lulu.. "j`ai un co..co..co..coomm...binné" (Stefane, trebuie sa share-uiesti inregistrarea aia). Nici dexteritatea cu care "faceam beep-uri" nu e de neglijat. Ar fi multe de povestit, dar pentru asta exista Curtea Berarilor.
Tot ce voiam sa zic de fapt e ca mi-e dor de noi toti la un loc. Cu voi am invatat ce inseamna sa te distrezi la locul de munca, sa faci haz de necaz, sa muncesti cu drag, sa rupi usa firmei la ora exacta, sa razi cu pofta si mai ales, sa lucrez in echipa chiar si atunci cand eram un pachet de nervi si as fi inghitit si receptorul si interlocutorul.
Ce mi-a declansat toate amintirile astea? Intalnirea cu Adri si Stefan, pentru a pune tara la cale ( nu chiar tara, doar magazinele din Brasov). Mi-a placut sa vad ca schimbul de pareri, idei, experienta.. duce la ceva bun. Iar Adri ar putea sa lucreze cu panarama aia mult si bine, pentru ca rezultatele ar fi de fiecare data wow. Imi place asta. Va completati, munciti si va distrati. Imi place ca am reusit sa tinem legatura (chiar si doar noi) chiar daca nu ne mai vedem zilnic (unii dintre noi :))). Avem nevoie unii de altii (eu una chiar am nevoie sa va stiu langa mine) si suntem acolo unde trebuie in cele mai potrivite momente.
Ma bucur ca va cunosc, ma bucur ca va am prieteni.
Love u guys!