Dupa ceva mai multa vreme de leneveala, timp pierdut, si nici un plan sigur de viitor,ci doar ipoteze,idei sau variante.. e prima data cand ma simt putin speriata. Incerc sa ma opresc un minut in loc si sa ma uit bine pe langa mine la ce fac si incotro ma indrept. Sincer, nu stiu. M-am oprit, ma uit.. dar m-am blocat. Nu stiu ce am de gand sa fac, incotro ma orientez, unde vreau sa ajung. Acum nu multa vreme stiam. Eram chiar hotarata. Dar nu am facut nimic in privinta aia. Am impresia ca am tendinta sa fac totul pe dos fata de ceea ce am planificat. Si chestia cu planurile imi contrazice ideile pentru ca .. mi-am repetat mie.. si celorlalti de nenumarate ori ca eu.. NU FAC PLANURI ! Da, asa cum voi cei ce cititi acum nu intelegeti mai nimic din ceea ce spun, cam asa incerc si eu sa fac lumina la mine in minte.
Aparent..sunt in ceata. Si e o ceata densa. Acum 10 minute eram mai mult decat fericita. Incantata de unele decizii pe care le-am luat in ultimul timp. Acum sunt speriata. Pentru ca vad in deciziile astea inceputul unei schimbari. Pare a fi o schimbare pozitiva (cel putin asta sper) dar nu stiu daca voi fi in stare sa ma obisnuiesc cu ea. Adica.. mi-e greu sa ma obisnuiesc eu cu mine. Sa imi dau seama cine sunt si ce vreau cu adevarat. Nu doar o data am luat o hotarare grabita pe care am regretat-o. Si imi doresc sincer sa nu mai trec prin situatii asemanatoare.
Tocmai am citit o nota a unui amic.. in care isi pune niste intrebari interesante.. cine esti.. si ce vrei ? Cred ca la aceleasi intrebari ma gandesc si eu. Dar nu le adresez nimanui, ci mie. Cine sunt ? Si ce vreau ? Cred ca ar fi mai simplu sa fac un sondaj in care sa chestionez 100 de persoane decat sa imi raspund mie. E de-a dreptul uimitor cat este de greu.
Cred ca va trebui sa imi fac curat in ganduri. Sa arunc la cosul de gunoi tot ce e de prisos, invechit si care nu face decat sa pastreze praf care o sa ma sufoce la un moment dat, apoi tot ce e nou si chiar imi ofera o perspectiva sa le pun in ordine. Si poate sa le si iau in considerare.
Surprinzator, pe 13 octombrie anul trecut scriam : Pentru multi 13 este o zi cu ghinion. Chiar si pentru mine a fost de foarte multe ori. Azi insa.. m-a ocolit ghinionul. Probabil s-a gandit ca mi-a fost destul companie si ar fi bine sa incerce sa bata si pe la alte usi..
Deci, a fost o zi pur si simplu normala. Trezit devreme , plecat la serviciu.. si.. ganduri de viitor, privind in trecut. Pana acum nu am stiut incotro ma indrept. Nu am stiut ce sa fac cu viata mea. Am zis ca azi ar fi bine sa iau o decizie (de ce azi.. habar nu am). Asa ca am tintit cat mai sus. Foarte sus. Poate o sa ajung pana acolo, poate o sa ma pierd pe drum. Dar nu am nimic de pierdut. Si stiu ca prietenii si toti cei dragi ma vor sustine.
Nu mai stati pe ganduri, nu prea e timp de pierdut in lumea in care traim. Cat mai repede, cu atat mai bine, cu cat mai sus cu atat mai mare satisfactia atunci cand reusesti sa faci ceea ce iti place si ceea ce iti doresti.
Eu asta voi face.. tot ce pot si ce nu pot sa ajung acolo unde vreau. Zis si promis! :)
Azi, 7 februarie 2011.. mi se pare ca sunt pe pustiu. Fara directie. Cred ca majoritate din cei ce citesc se gandesc ca imi fac prea multe griji, ca lucrurile vin de la sine, ca am destul timp sa ma gandesc la ce vreau sa fac pe viitor. Dar nu.. nimic nu se intampla pur si simplu. Cel putin nu pt mine. Revenind la postul din 13 octombrie.. am primit si un comentariu dragut.. : Mult succes in tot ceea ce ti'ai propus si in ce nu ti'ai propus, dar realizezi ca e ceea ce iti lipsea dupa ce ai reusit! :)
Sper sa reusesc ..chiar si fara sa imi dau seama..
debusolata mea :)) ma amuza cand iti citesc psihozele astea. bipolara mea :*
RăspundețiȘtergere