Sarbatorile de iarna imi amintesc inevitabil de copilarie,atunci cand timpul parca statea in loc si te lasa sa te bucuri de fiecare fulg de zapada,de fiecare felie de cozonac prospat scoasa de cuptor,de fiecare cadou marunt pe care il primeai,de zambetele celor pe care ii colindai.
Acum totul se intampla cu o viteza ametitoare,nimic nu mai seamana cu clipele de sarbatoare din copilarie.
Cumparam totul in fuga,alergam prin supermarketuri dupa globuri si alte decoratiuni,stam la cozii fara sfarsit,ne umplem de spume la casa pentru ca e prea aglomerat,am vrea sa-l injuram pe cel din fata noastra ca se misca prea lent,dar ne oprim la timp pentru ca ne amintim ca e Craciunul.Dupa ce lasam jumate din salariu la casa de marcat,o luam repede din loc spre casa cu toate bagajele,dam peste alti oameni cu bagaje,grabiti la fel ca noi, in trafic.Petrecem 2 ore pe drumul spre casa,ajunsi acasa impodobim repede copacul de Craciun,asa,ne bucuram putin,"wow!chiar daca nu seamana deloc cu bradul bunicii am reusit sa-l decorez exact ca-n reviste".Apoi trecem la urmatoarea etapa,gatitul mesei traditionale sau in termeni moderni:prepararea semipreparatelor cumparate de la supermarket plus omorul pe cozonacii de la brutarie de preferinta ultimii din seara de Ajun.Iar ultima si cea mai importanta etapa...reunirea familiei in ziua de Craciun pentru marele ospat pastrand aceiasi viteza.Iar in viteza asta ametitoare exista o sansa pentru fiecare sa se opreasca o clipa si sa simta cu adevarat mirosul Craciunului din copilarie...Eu o sa-i dau o sansa acestui Craciun,readucand o particica din spiritul sarbatorilor de alta data...
sursa foto:http://www.trekearth.com/gallery/photo961056.htm
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu