Nimic nu e întâmplator, si parca tot ce se întâmplă urmează un curs firesc si ar fi bine sa nu-l deranjam nicicum si sa profitam din plin de fiecare oportunitate ce se așterne in fata noastră, chiar dacă la început ea nu arata a ceva concret ! (Adri)
Mai bine de atat nici ca putea fi spus. De multe ori am fost invadata de regrete de tot felul, din tot felul de motive. Mereu am incercat sa spun ca « daca nu il cunosteam pe x..acum eram cu y » sau « daca nu mergeam acolo.. nu se intampla ce s-a intamplat ». Dar la urma urmei suntem ceea ce suntem datorita tuturor acestor factori, mai buni sau mai rai la momentul respectiv, dar care au avut o finalitate pozitiva.
In momentele cand am fost ranita am spus mereu ca « mai bine nu-l/o cunosteam », « mai bine nu se intampla asa ».. Vorbea la ora respectiva decat durerea si furia din mine. Azi, nu regret mai nimic. Tot ce s-a intamplat pana acum a dus la viata pe care o am in momentul asta si de care ma bucur din plin. Daca as avea ocazia sa schimb ceva din trecut ca sa nu mai sufar, sa nu mai fiu inselata, sa nu mai trec prin tot felul de greutati dar sa stiu ca nu as ajunge in acelasi loc in care ma aflu azi, nu as schimba nimic. As lasa totul exact asa cum este. Singura sau cu prietenii alaturi am trecut prin tot si azi e atat de bine..
Da, viata are cursul ei. Pe care il urmeaza indiferent daca ne impotrivim noi sau nu. De ce sa innoti impotriva curentului, sa te zbati si de fiecare data cand ajungi mai sus, sa obosesti si sa te intorci de unde ai plecat cand poti foarte simplu..si natural, sa te lasi purtat de val.. sa lasi lucrurile sa vina de la sine.. si sa te bucuri de ele ?
Fericire absoluta ? Cine are nevoie de ea cand te poti bucura de fiecare lucru marunt ? De ce sa astept sa ating un ideal (la care nu imi garanteaza nimeni ca voi ajunge vreodata) cand pot sa traiesc fiecare moment simplu ? Ma bucur cand e soare afara, cand stau degeaba cu Adri in pat si pierdem vremea vorbind si uitandu-ne pe pereti, ma bucur de o pereche de pantofi noi.. ma bucur de orice imi apare in cale. Eu una, nu caut fericirea absoluta.. o construiesc putin cate putin, adunand clipe vesele si impartindu-le cu persoanele dragi. Superficiala sau nu, ma pot declara fericita. Azi mai mult ca ieri , si poate maine mai mult ca azi. E de ajuns sa ai langa tine persoanele potrivite si totul devine mai clar si mai placut.
Aparent, primavara asta venita asa.. dintr-o data, trecerea brusca de la vremea mohorata si rece la cladura si lumina.. m-a trezit cumva la viata. M-a facut sa vad ca timpul trece repede si ca trebuie sa ma bucur de el pana nu fuge de mine. Nu ma grabesc nicaieri, dar nici nu pierd timpul. Fara planuri, fara idealuri.. traiesc.. J
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu