Iată dragii moșului ca a venit iarna..

Si odată cu ea frigul..sau ma rog, ploaia, in București tot ploua de câteva zile torențial, am impresia ca vine primăvara si ca defapt trebuie sa ma apuc de vopsit oua nicidecum de împodobit copacul de Crăciun, pe care nu-l mai împodobesc din motive clare... dez-podobitul lui, in luna aia trista, ianuarie ! Pe 1 decembrie mi-as fi dorit sa vad aprinse beculetele din oraș, nu prea sunt eu de acord cu ele, insa m-am obișnuit sa le vad... cică abia pe 6 decembrie le vor aprinde, ciudata alegere având in vedere ca peste tot atmosfera Crăciunului a început de pe la mijlocul lui noiembrie.
Luna decembrie este un spălător de creiere cand scoatem de la naftalina tooooate clișeele de care dispune un om într-o viata si începem sa le înșirăm...in cadouri, in mese festive, in urări de bine si asa mai departe...Mi-ar plăcea însă sa scoatem si ipocrizia din noi si sa o aruncam la gunoi odată pentru totdeauna adică 'ori esti bun tot anu', ca asa iti e firea, ori dacă ești o fire mai nepăsătoare, fi pana la capăt, ca bunătatea nu vine ca șocurile electrice', iar schimbările astea de comportament nu fac din tine decât un ipocrit !

M-a întrebat maica-mea într-o seara, după ce a citit un post de pe blog, dacă eu chiar cred si fac ceea ce scriu aici, ma revoltat nițel întrebarea pentru ca răspunsul mi se părea evident, adică dacă nu as crede ceea ce scriu, PAI DE CE SA MAI SCRIU?!? Aveam sa aflu astăzi, defapt nu sa aflu ci mai degrabă sa conștientizez faptul ca sunt foarte multi oameni (jurnaliști de meserie) care nu cred in ceea ce scriu ci pur si simplu scriu pentru ca suna bine, pentru ca da bine si pentru ca este ceea ce oamenii vor sa audă. E adevarat ca atunci cand lucrezi pentru o revista sau pentru un ziar, fie el si de scandal esti oarecum forțat de împrejurări sa păstrezi in fiecare articol principiile si mesajele pe care publicația vrea sa le transmită, ca nah nu poti sa lucrezi pentru o revista auto si sa scrii despre tipurile de roci existente in Munții Carpați, dar atunci când scrii pe net...locul asta, unde cenzura nu exista si poți sa scrii cam tot ce iti trece prin cap si ce nu, de ce sa nu profiți ca măcar aici sa scrii ceea ce crezi. Eu zic ce e păcat si trist in același timp si o dovada de ipocrizie si o lupta tâmpită pentru a păstra o imagine, care este doar o imagine si nu te reprezinta pe tine absolut deloc.
Asa ca am sa-i răspund mamei mele, in mod oficial de aceasta data, ca ceea ce scriu pe blog ma reprezinta in totalitate, iar in momentul in care fac anumite afirmații cred in ele si le aplic si in viata mea de zi cu zi, si deasemenea imi asum riscul de a-mi schimba anumite păreri de-a lungul si de-a latul timpului fără sa ma simt stânjenită vreo clipa si sa recunosc ca la un moment dat am crezut altceva !!!

Nu stiu de ce oamenii se încăpățânează sa-si creeze o imagine care e agreata de toată lumea când defapt ei nu sunt asa, in alte cuvinte, toți oamenii aia care te plac, defapt nu te plac pe tine ci imaginea pe care le-ai creat-o despre tine, iar pe tine nici măcar nu te cunosc...
Asta trebuie sa scoatem de la naftalina - 'Remember be different, be yourself' -in luna decembrie, iar când se vor aprinde luminițele poate se mai (i)luminează si anumiți oameni.