Saratorile vin..

Sa vorbim despre.. Craciun. Cu bune si cu rele, asa cum e el. Desi tindem sa credem ca este cea mai fericita perioada din an, trebuie sa recunoastem ca nimic nu este perfect. Nici macar Craciunul. Este sarbatoarea mea preferata, dar nu mereu ma bucur cu adevarat de ea. Si nu vorbesc de Ajun sau de ziua de Craciun, cand sunt cu familia si atmosfera calda imi ajunge pana in maduva oaselor, ci de zilele ce preced aceste doua zile.
In mod normal, desi azi pot sa spun ca a devenit mai mult un cliseu decat o realitate, suntem mai buni. Sau ar trebui sa fim. Dar daca stam sa ne gandim mai bine, putini sunt cei care fac o fapta buna din suflet, si cei care sunt intr-adevar marinimosi fac asta tot anul, nu doar 3 zile pe iarna. Dar toti speram ca daca ajutam acum in prag de sarbatori pe cineva, compensam cu toate momentele in care am fost indiferenti. Ei bine, cu o floare nu se face primavara.
Mergem mai departe, si ne dam seama ca in aceasta perioada sunt brusc mai multi nevoiasi. Si nu .. nu este o iluzie optica, nu ne inselam, ei nu au fost acolo tot anul . Dar de sarbatori in general se inmultesc subit. Efectul? Te fac sa te simti prost cand treci pe langa ei si te gandesti ca au nevoie de tine. Te abordeaza cu colinde, cu povesti de viata sau pur si simplu se uita la tine rugator. Dar daca ai ajuta macar jumate din cei pe care ii intalnesti intr-o zi obisnuita in drum spre munca, la randul tau ai avea in scurt timp nevoie de ajutorul altora. Ma simt vinovata cand trec pe langa un cersetor sau un simplu om nevoias care nu spune nimic, dar in sufletul lui spera ca cineva sa ii intinda o mana de ajutor, si nu ii dau nimic. Dar ma gandesc daca pe mine m-ar ajuta macar un sfert din cei pe care i-am ajutat eu.. dar sa nu deviem de la subiect. Deci.. atmosfera creata este departe de a fi de sarbatoare.
Pe langa asta, poate sa fie un prilej de tristete. Din motive variate: multi nu au ce sa puna pe masa, nu au cu ce sa le cumpere cadouri copiilor, nu isi permit sa se bucure. Nu e motiv de fericire, e motiv de calculat bugetul. Si din toate celelalte zile ale anului, cred ca acum se simte cu adevarat lipsa a orice. Nu doar a banilor, ci poate si a celor dragi; nu degeaba se spune ca e sarbatoare de familie. Iar atunci cand nu ai cu cine sa te bucuri, practic nu ai ce sa sarbatoresti.
Mergem maaaai departe, si ajungem fix in supermarket, unde incepand cu 1 decembrie, se declara luna cumparaturilor. Si cara romanul ... si cara.. si cara.. si se calca pe picioare in magazine.. si se inghesuie.. si vorbeste urat, injura, se cearta cu concetateanul care i-a furat ultima foaie de sarma.. si se cearta cu casiera ca sunt produsele scumpe (de parca ar fi vina ei)..si restul il stiti si voi.. ca doar toata lumea face cumparaturi si traieste pe viu aventurile din magazine. Apoi, dupa 1 ianuarie romanul cara din nou.. de data asta insa, gunoi.. si cara..si cara.. si isi da seama pe cat alimente a dat banii degeaba.. cati bani au fost aruncati pe fereastra doar ca sa fie in rand cu lumea.. si sa nu plece cu strictul necesar din magazin ci muult.. muuult mai mult decat altii.. sa vada lumea ca.. are cu ce.
Morala? Ar fi ideal ca toti sa ne gandim macar acum (daca nu se poate tot anul )cu un gram mai mult la ceilalti si mai putin la noi. Sa ne purtam civilizat, sa ne bucuram de fiecare moment de sarbatoare si de cei dragi si.. sa avem rabdare.. multa rabdare.