Trebuie sa traiesti CU lumea si NU IN ea, sa o folosesti dar sa nu ii apartii.

DECÍZIE, decizii, s. f. 1. Hotărâre luată în urma examinării unei probleme, a unei situații etc., soluție adoptată (dintre mai multe posibile);

In fiecare zi suntem obligati sa luam tot felul de decizii, fie ca ne convine, ca ne face placere, sau ca sunt niste decizii de care suntem multumiti..sau nu. Nu avem incotro, si nici nu putem sa desemnam pe cineva care sa gandeasca pentru noi, iar atunci cand dam de greu sa il punem sa traiasca in locul nostru ca sa isi asume responsabilitatile pe care noi ar trebui sa ni le asumam. Partea asta cu asumarea responsabilitatii este de-a dreptul o enigma. Ceva ce cu greu putem intelege.. ca sa nu mai vorbim cam cat de greu ii putem convinge pe cei din jur nu doar sa se decida ceea ce vor..ci sa si respecte decizia pe care au luat-o. De ce ? pentru ca atunci cand tu nu respecti ceea ce spui..ce crezi.. ceea ce impartasesti si celorlalti.. nu le poti cere oamenilor din jurul tau sa o faca.

Nici o decizie nu e usoara.. incepand cu alesul hainelor, al pantofilor, pana la alegerea unui mod de viata, a unor principii.. a persoanelor pe care ni le dorim alaturi. Si..am impresia ca .. cu cat te gandesti mai mult la ceea ce ar fi mai bine pentru tine ( sau pentru cei din jur) cu atat este mai greu sa te hotarasti. Si astfel.. se intampla des ca cele mai gandite decizii sa fie si cele mai proaste pe care le luam. La mine, cel putin, asa se intampla. Tot timpul m-am gandit de mai multe ori (de prea multe ori) inainte sa sa afirm cu siguranta ca .. da ! asta este ceea ce vreau, si ceea ce este bine pentru MINE. De fapt, nu foarte des ajungeam la concluzia asta. De obicei mergeam pe principiul.. da, asta e bine pentru mine, dar in felul asta ar fi si mai bine pentru mine si pentru… Acum observ ca si persoanele dragi mie fac acelasi lucru. Atunci cand o faceam eu, nu mi se parea nimic iesit din comun. Era un compromis si atat. Privind la ceilalti, sunt revoltata. Sunt furioasa si nu mi se pare corect. Nu mi se par drepte compromisurile facute pentru persoane care nu merita sau nu apreciaza ceea ce se face pentru ele.

Sunt revoltata sa vad cum o persoana foarte draga plange pentru ca persoana care acum este numarul 1 pe lista mea de lucruri de facut/ persoane de omorat o trateaza cu indiferenta si cu nesimtire. Ma intriga faptul ca atunci cand faci un lucru bun si frumos, cand incerci sa creezi niste momente pretioase, cand organizezi cu drag ceva, este de ajuns o singura privire care sa naruie totul. Un gest, un cuvant, un strop de indiferenta. Privesc cu uimire la dimensiunile colosale ale lipsei de bun simt. Nu altceva. Doar bun simt. Poate ca in momentele astea nu pot fi subiectiva pentru ca sunt destul de iritata, enervata, furioasa, si cu greu ma abtin sa scriu ca un om civilizat. As vrea sa pot schimba ceva. Dar o sa ne confruntam cu situatii din astea, si o sa avem de-a face cu oameni de genul asta tot timpul. Scria undeva intr-o carte, cred ca in « Prin praf si vise » ca Trebuie sa traiesti CU lumea si NU IN ea, sa o folosesti dar sa nu ii apartii. Si totusi nu este nicio lege care sa te oblige sa fii social asa ca pot sa fiu cat de antisociala vreau..nu este mentionat nicaieri ca ai obligatia morala sa respecti pe cineva daca nu merita, nici ca trebuie sa suporti persoane pe care nu le suporti, nu poti sa le inghiti nici cu kilograme intregi de lamaie. Suntem liberi sa facem ce vrem, sa ne alegem prietenii, cunostintele, partenerii de viata.

Revenind la decizii, am ajuns la concluzia ca deciziile luate pe moment, fara sa ai prea mult timp sa analizezi situatia, sunt cele mai bune. Iti dau cele mai putine batai de cap. Si sunt deciziile pe care eu una, le-am regretat cel mai rar. Chiar si calatoriile planuite pe fuga sunt mai placute decat cele pe care le organizezi cu 3 luni inainte. Dar ca traiesti pur si simplu clipa, ai nevoie de curaj, de intuitie, de siguranta pe instinctele tale. Si totusi, am ramas uimita sa vad ca exista totusi si exceptii. Si chiar daca instinctul iti spune ca acea persoana care e acum langa tine, nu este cea mai potrivita, si stii ca nu te va face fericita, totusi te incapatanezi sa mergi inainte, sa ii mai dai o sansa, doua, trei. Rezultatul este mereu acelasi. In loc sa fii dezamagita o singura data.. sa ridici fruntea si sa mergi inainte, nu faci decat sa ii dai o alta sansa sa te mai dezamageasca. O data, si inca o data.. si atatea dati cate ocazii ii oferi.

Stiu ca am sarit de la o idee la alta, dar inca mi-e greu sa pun ordine in idei atunci cand sunt furioasa si am multe de spus. Lucruri pe care nu le pot sintetiza intr-un singur post, poate intr-un roman. Au mai ramas inca multe lucruri la care ma abtin sa le afirm. De fapt daca ma gandesc, mereu o sa am ceva de comentat si nu din rautate, sau cu un aer superior.. ci din pura uimire. Oamenii si comportamentul lor ma vor uimi mereu.. sunt ceva peste puterea mea de intelegere.