Love makes you do stupid things

Care e treaba cu dragostea asta ?
Cineva din cunoscuții mei a înțeles-o pana acum ? Sau cineva de pe planeta asta a înțeles-o? Pai dacă da, sa ne explice și noua cum sta treaba.
Am înțeles și eu unele chestii, dar cred ca nu e nici măcar 10 % din tot ce trebuie aflat, asta din punctul meu de vedere, căci sunt alți care nu știu nici măcar ce știu eu dar au impresia ca au aflat totul. Asta din categoria fericiți cei săraci cu duhul sau din categoria ce nu știi nu poate sa-ți facă rau ! Da corect, ce nu știi nu poate sa-ți facă rău, dar am văzut eu într-un film ca ceea ce nu știi te poate omorî. Eu am înțeles ca dragostea prostește, ca și pe mine ma prostit pentru o vreme(destul de lunga, da recunosc!!!numai aruncați cu pietre, da aveați dreptate :)) ) , dar de la a te prostii de dragul iubirii la a devenii retardat (retardat = rămas în urmă; nedezvoltat din punctul de vedere al intelectului; întârziat mintal) mie personal mi se pare o cale lunga, atât de lunga încât nu merita osteneala de a o străbate. Iar din definiția cuvântului retardat, as pune accentul pe rămas în urmă în aceasta poveste.


Cred ca e destul de clar ca toată lumea judeca pe toată lumea, facem acest lucru și fără sa vrem, chiar dacă nu ne exprimam direct judecățile fata de o persoana, asta nu înseamna ca nu le avem. Iar negând ca defapt noi nu judecam pe nimeni nu facem altceva decât sa înrăutățim situația și sa ne transformam și în ipocriți.


Acum sa revenim putin la mine, am rămas și eu în urma destul de mult timp, de dragul iubirii cică, mi-am pus asa niște ochelari de cal imaginându-mi cat de minunata e dragostea blablabla, și i-am ținut pe ochii ceva timp, din când în când îmi cădeau, oooo iar când cădeau...era atât de dureros, încât cred ca îmi era frica sa renunț definitiv la ei, amăgindu-ma ca e mai bine asa, dar nu a fost bine, pentru ca atunci când te amăgești, după o vreme vine și dezamăgirea! Dar mai și trece :)) și dacă tot a trecut marea dezamăgire, the show must go on ! Si cum poate sa fie unul reușit fără sa aruncam un ochi și în gradina vecinului !


Oare merita sa bați anumite recorduri, cu prețul de a fi nefericit? Si eu, alții ca mine, au descoperit pe la 12-13 ani iubirea, sau ceea ce credeam noi ca ar fi, iar în mintea noastră totul părea foarte real, unic și imposibil de descris celor din jur. Pentru unii s-a concretizat în ceva mai mult, adică relația a durat pana la sfârșitul liceului de exemplu, pentru alții a rămas doar o amintire, iar uni mai norocoși sunt încă împreuna, iar acest lucru se întâmpla pentru ca cei doi chiar se iubesc. Acum o sa va surprind, pentru ca mai exista o categorie, imbecila, dacă ma întrebați pe mine, sau e mai degrabă un caz unic ! In care cei doi pretind ca se iubesc foarte multe, sunt împreună de peste 15 ani. Doar ca faptele arata altceva, când spun împreună nu ma refer în aceiași casa, sau în același oraș, în majoritatea timpului ei chiar au stat în tari diferite si treceau chiar cativa ani pana se întâlneau. Nu acuz relațiile le distanta, sunt de apreciat pentru cei care chiar il respecta pe cel care se afla la distanta, pentru cei care vorbesc despre relația lor de la distanta, ca și cum distanta nu ar exista! Atunci când lucrurile nu stau asa, adică atunci când ea e devotata 100% chiar de departe, iar el își continua viata ca si cum ea nu ar exista acolo unde se afla, ba mai mult se îndrăgostește, iubește, intra in alte relații, eu iau asta ca pe o problema. Si daca mult timp l-am arata doar pe el cu degetul, ca fiind unicul vinovat, acum am început sa cred ca e si ea la fel de vinovata! A rămas in urma rău de tot, e chiar retardata, o iubire retardata! S-a atașat de acesta relație doar pentru a bate recordul de cea mai lunga relație, căci alta realizare nu vad ! Si cred ca nici ei nu mai vad alta având in vedere ca el nu o sa schimbe niciodată iar ea probabil nu o sa aibă niciodată curajul sa-si traiască viata, doar ca pana accepți adevarul it takes some time, maybe a lifetime...