"Nu vreau bani.. vreau paine.."

Bucurestiul este un loc infiorator, mai tulburator decat multe alte orase prin care am trecut.
Oameni sunt peste tot, cersetori la fel. Dar aici, totul capata dimensiuni grotesti.
Incerc cu greu sa imi sterg din minte imaginea unui om.. de pe strada. Cersetor e un cuvant dur, care deschide de fapt multe discutii si da nastere multor puncte de vedere.
Intalnesc zilnic, pe toate drumurile, cel putin un tanc care intinde mana asteptand ceva. De multe ori nici nu cred ca stiu ce anume asteapta, dar cer.
Astazi insa, a fost atinsa o coarda sensibila, ceva s-a miscat. Duc zilnic lupte cu mine, dar azi, intr-o fractiune de secunda, am purtat razboaie.. eu .. cu mine. In drum spre casa, in fata marelui hotel Marriott statea ghemuit un om. Putea sa fie chiar un copil. Nu aveai cum sa iti dai seama. Murdaria si suferintele cred ca au sters orice urma de varsta si l-au imbatranit cu cel putin 10 ani peste cati o fi avut. A cerut ceva de mancare, nu bani. In viteza mea zilnica spre casa, am vrut sa ma opresc. Dar am mers inainte. Nu stiu exact de ce. M-a socat vocea, si imaginea. Dar gandul ca unii vor doar sa profite te face sa ignori adevarata suferinta pentru ca de multe ori nu stii sigur daca o poti recunoaste. Am mers inainte si mi-a parut rau. M-as fi intors. Si de multe ori am facut-o pentru ca de cele mai multe ori constiinta e cel mai mare dusman al meu. Dar azi, azi nu. Am continuat sa merg si sa ma gandesc.. era cu adevarat flamand si am ignorat asta, nu m-am oprit 2 minute in fata unui OM sa ii ofer o mana de ajutor? Sau era doar prefacatorie din dorinta de a face bani comod? De ce a ales Marriott? De ce nu s-a asezat in fata unei brutarii sau a unui magazin alimentar? Oare nu exista nicio alta varianta pentru oamenii astia? Chiar trebuie sa traiasca asa?
Pana la urma te gandesti.. nu stii cat, cum, cand sau pe cine sa ajuti. Nu stii cine are cu adevarat nevoie sau cine incearca sa profite. Nu poti sa cunosti omul dintr-o privire, care oricum te impresioneaza. Eu nu pot. Poate omul asta chiar avea nevoie de ajutor si eu am ignorat asta. Poate chiar ii era foame. Si poate ca am ajutat oameni care nu aveau nevoie sa fie ajutati.
Oricum ar fi, imi pare rau. Imi pare rau ca nu m-am oprit.