Ma tot gandesc de ceva vreme cum as putea sa incep postul.. Sunt atatea lucruri de spus incat nu stiu de unde sa incep.. Totusi ma gandesc ca cel mai logic ar fi cu inceputul.
Acum putin timp, ne-am gandit (Adri, Lulu si eu) ca ar fi dragut sa ne rupem putin de cotidian si sa plecam intr-o calatorie. Asa ca.. Adri a ales Cluj-Napoca. Sincer, nu cred ca ar fi putut sa faca o alegere mai inspirata de atat. Toata lumea ne intreba (pe mine inca ma mai intreaba) cu ce ocazie, de ce acum, de ce acolo. Eh, de ce ar putea trei prietene sa isi doreasca sa plece intr-un oras strain, pe care nu l-am mai vazut si de care am auzit numai lucruri bune ? Pai.. pur si simplu, pentru ca vrem si pentru ca putem.
Asa ca cele trei pupeze si-au luat boccelutele la spinare (bineinteles ca aveam la noi un sifonier intreg) si ne-am urcat in tren. Dupa spumele de rigoare in momentul in care ne-am dat seama ca locurile noastre erau deja ocupate si nu aveam loc in compartiment nici sa arunci un ac, am reusit sa ne cuibarim in cele din urma si.. am plecat. Taaare obositor drumul, somn putin spre deloc, dar cand am ajuns pe fata aveam imprimate, pe langa urmele de la pernele improvizate, niste zambete de la o ureche la alta.
In momentul in care am coborat din tren mi-am dat seama si de schimbare. Eram intr-o alta lume. Acolo oamenii nu se grabesc. Acolo, cofetariile sunt deschise la ora 6 dimineata. Acolo oamenii se intalnesc la acele cofetarii sa isi bea cafeaua impreuna si sa se pregatesca pentru o noua zi de munca. Ca sa nu mai vorbim de oras.. culoare, armonie, design, nou si vechi, vesel si impunator, toate se imbina pe orice straduta te-ai duce. Nu a fost usor sa pierdem vremea tinand cont ca umblam cu sifonierele ambulante dupa noi, eram rupte de oboseala, ne dureau oasele si ne doream extrem de tare un dus. Dar dupa cateva ore de asteptare si multe cautari pt o toaleta (una lume este ca o bunicuta), am reusit sa ajungem « acasa » , adica in cel mai frumos apartament, in motul Clujului. Privelistea ne-a surprins atat de tare, incat toata oboseala a disparut. Nu am facut decat sa aruncam bagajele pe hol, sa facem dus si sa plecam.
Cu apartul de fotografiat la spinare am mers fal-fal prin Cluj. Nu ne-a scapat nimic.. muzeu (DA !!!!! am fost la Muzeul de Arte), catedrala, piata, parc, cetate, cofetarie, covrigarie, stadion. Bodega, club.. am vazut tot ce am putut J
Si daca am tot mentionat cuvantul « bodega ».. am fost intr-una chiar draguta. Ne doream sa bem o bere, un suc, o cafea, orice. Arata ca o corabie scufundata.. masa .. continea 3 piese : in loc de picioare, doua lazi goale de bere, iar pe post de blat.. o USA J) nu am fost atenta daca avea si clanta. Peretii pictati foarte colorat, probabil de niste copii fugiti de la scoala, de tavan atarnau plase pescaresti, saci (ca aia invechitii ai bunicului) , pentru lumina zacea o lumanare intr-o halba goala… per ansamblu era funny si interesant. Partea si mai interesanta era ca, desi avea suprafata unei camere normale (deci nu foarte mic dar nici prea mare) la bar « serveau » vreo 10 persoane. Am pus ghilimele, pentru ca noi nu am fost serviti.. era shimb de tura si se pare ca timp de 15 minute pe nimeni nu interesa de clientii din bar. Bine.. eram singurii clienti, 5 la numar. Dar chiar si asa.. Oricum am apucat sa facem poze.. si sa ne distram copios.
Chiar si Muzeul de Arte (spre surprinderea unei vrajitoare sefe) a fost interesant. Am facut un tur rapid (maxim un sfert de ora J) si am vazut de toate : Tonitza, Luchian.. si fel si fel de tablouri apartinand unor pictori ale caror nume, din pacate, mintea mea de inculta nu le poate retine.
Daca ma gandesc mai bine, chiar si daca nu am fi vazut nimic concret, si am fi umblat pur si simplu ar fi fost ok. De fapt asta am si facut. Am umblat zi si noapte. Am facut febra musculara dar este bine.. de cate ori am urcat primele zile scarile de la lucru, sau cele de la bloc, imi aduc aminte cum urcam scarile de la « cetatuie » si ce figuri extenuate aveam. Am avut (cred ca pot chiar sa zic ca «noi toate am avut ») talpile in pioneze. Dar a meritat sa stam doua nopti pe tocuri.
Tot ce am facut a meritat. Nu regret nimic. Si as face-o din nou.
Ar mai fi inca multe de povestit, dar nu vreau sa devin plictisitoare, mai ales ca imi incurc ideile.Totusi.. pentru informatii suplimentare lasati comentariu J)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu